Poezie
moment
1 min lectură·
Mediu
acea fată frumoasă
ea sau alta
foarte slabă, înaltă, foarte blondă
un ochi albastru de copil
mă privește jucăuș de pe chipul ei
e ca o fântână în mijlocul țării nimănui
- îmi vine să arunc un bănuț
să-mi pun o dorință -
mâini cuminți
ce caraghios
unghii lăcuite în roșu
vântul o ciufulește răpitor
da, să știi, așa e
frumusețea are dreptul la orice
o secundă de poezie
un acord, o răsuflare
ridică privirea!
știu că ne ducem, toate se duc
și totuși câte mii de clipe
închise sub pleoape
în locul acela cald
unde se înalță luminile
001700
0