Aștept să zici: “iți sunt soție,
Copii iți fac și-ți jur credință!”
Și jur și eu că pe vecie,
Ai al meu suflet și ființă.
Și din fireasca Întregire
S-avem copii frumoși, o mie,
Să-ți semene-n
Virtutea și curajul în luptă se aleg,
Cele mai bune roade cu trudă se culeg!
Hrăniți la sânul trândăvelii,
Voi sufletul v-ați pus cuminte,
S-aștepte clipa socotelii.
Făr’ de temei, curaj sau
Îmi place să iubesc femei,
Îmi place să golesc paharul,
Îmi place viața cu temei,
Și fapte am făcut cu carul.
Eu recunosc că-s cam bețiv
Și am și păru-n cap cam sur
Și la muieri sunt cam
În fața Domnului mă plec,
Și frică mi-e de Dânsul tare,
Și-L rog pe Domnul să petrec,
Doar fapte mari, cu suflet tare.
Ca rupt din soare coborât,
Drept pe altar de sacrificiu,
Voi L-ați
Bobocele, păsărele, spiriduș,
Hai la tata, vino-ncoace!
Puiulică, bursulică jucăuș,
Hai la tata să te-mpace!
Lacrimi mici pe gene ude
Scânteiază în lumină,
Floare cu petale crude,
Râzi cu
Stimate dom’le Președinte
eu sunt Miron precum se știe.
Sunt inginer, dar sunt cu minte,
iubesc doar viața cu tărie.
Soția mea divorțu’ vrea,
că nu e parte la bucate,
admiteți orice\'ar cere
“Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu slăbiciunile mele.”
(Pavel, II-a Cor., 11,30)
În zdrențe am umblat și prin gunoi,
Pe pietre reci mi-am dus o soartă,
Mă iartă Doamne, nu mă face
Afară e frig,
Strada pustie,
Degeaba o strig,
N-aude, nu știe.
Acum o să-i cant
Un cântec de jale,
Să știe că sunt,
Rob splendorilor sale.
Iubiri ne-mplinite,
Speranțe deșarte,
Nopți
Când Cerul se desface
Și noaptea o prelinge,
Iar norii îi preface
În rouă ce atinge
Pământul, pe-a sa față,
Iar din țărâna rece
Un suflet se inaltă
Lăsând un trup să sece,
Un suflet fără
Eu sunt Miron, bine se știe,
Vin n\'am băut, ci doar tărie,
Mișel, molâu, zevzec n\'am fost,
Iubind muieri am fost un prost.
Închinare:
Stimată doamnă și distinsă,
Te rog acum să stai acum
