Întâmpinare la divorț

Stimate dom’le Președinte eu sunt Miron precum se știe. Sunt inginer, dar sunt cu minte, iubesc doar viața cu tărie. Soția mea divorțu’ vrea, că nu e parte la bucate, admiteți orice\'ar cere ea, că’i tâmpă și nu are carte. Cu ea mi’a fost destul de greu, că’i proastă, rea și îngâmfată; Știe și bunul Dumnezeu că orice’ar face e ratată. Copiii mi i-au speriat; Bolnava ea și doamna mă’sa. Veni’le’ar rău, să stea’n căcat!, C’acu’ deja’i sfârșită piesa. Am fost un domn, dar nătărau, Tre’b’ea s’o bat ca pe o coasă, să cadă jos, să’i vie rău, să’i dau un brânci și de pe casă. Prea proastă și prea ticăloasă, Figuri în cap avea o mie Degeaba i’am facut o casă, Se vrea tot slugă pe simbrie. Dar ca să fiu corect cu ea, Îi mulțumesc pentru copil, Și\'i zic: “Femeie, ’n pula mea, Cu flori’ți mai viu doar la azil!” 20 feb 2007