Poezie

Rugăciune

1 min lectură·22 aprilie 2004

Mediu

Aștept să zici: “iți sunt soție,

Copii iți fac și-ți jur credință!”

Și jur și eu că pe vecie,

Ai al meu suflet și ființă.

Și din fireasca Întregire

S-avem copii frumoși, o mie,

Să-ți semene-n alcătuire,

Să-mi semene un pic și mie.

N-o fi ușor, poate chiar greu,

Dar două suflete-ndrăznețe

Și cu credință-n Dumnezeu,

Găsi-vom noi bune povețe,

Ca drumul să-l sfârșim cu bine,

Nepoți s-avem să ne-nconjoare,

Să fim bătrâni, tu și cu mine,

S-avem și noi un loc sub soare.

Când moartea drum își va croi,

Spre noi, încet, fără grăbire

Iar Domnul Sfânt ne-o socoti,

Cu nesfârșita Lui iubire,

În ceruri, iar ne-om întâlni,

Tineri, frumoși, cu minți mai treze,

Ne vom ruga pentru copii,

Ca îngerii să îi vegheze.

10/9/2001

015.068

Miron Marica. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miron-marica/poezie/71005/rugaciune

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

prietene! tu sa fii? daca da...bine ai venit printre noi, d\'l meu:)