Poezie
Moarte de suflet
în două rime
1 min lectură·
Mediu
Doamne, frigul mă-ncolțește,
Cruntă, jalea mă-mpresoară,
Bezna-n ziuă năvălește,
Inima-mi suflă să moară,
Frica-n suflet crește,...crește!,
Toate-au început sa doară.
................................................
Deznădejdea-l chinuiește,
Sufletul nebun e fiară,
Sare-n sus, se tăvălește,
Plânge, urlă, tipă, zbiară,
La urgia ce-l pândește.
...................................................
Domnul Sfânt din cer privește
Și pentru a câta oară,
Îl iartă si-l izbăvește,
Liniștea pe el coboară,
Moartea-ncet îl năpădește.
Domnul zice:
“Suflet singur, te-odihnește!”
11/9/2001
002677
0