1. Ce melancolie ! Se aud amintirile purtate-n vânt ca un dor abia șoptit
e vremea când plâng regrete necuprinse în cuvânt...
vibrau scântei de vis, monoton dans de primăvară/..
și un tren
1. Bat clopotele
Mi s-au dezlipit pleoapele în mijlocul nopții
Oceane și deșerturi îmi colindau fruntea
Auzeam clipele cum se scurg, cum se dilată
cum se unesc.
Auzeam ceasurile
Ceasul de la mână
când i-a venit ceasul
și s-a dat jos
și s-a dus la gunoi...
O ceasul secular...
căruia niciodata nu i-am schimbat bateria...
deși acul s-a cam întors singur uneori.
O ceasul
Cocoțat din trunchi tăiat de copac
întâia zi de primăvară,și câmpul nesfârșit
precum o părere de rău prelungită dincolo de bine
Vânt aprig ca Mircea la Rovine -
Auzisem cum plâng mările
Auzisem
halele obor , piețe pline.
agitație,caniculă.
Șine-ncinse de tramvai
și curg din piele , seve și se scurg
în asflat și în mușchii și ierburile,
crescute pe fața
asfaltului
din
eu.
treci
În clipele de amețeală.
tramvaiul cinci se rupe de pe șine și pare un câine pregătindu-se să devină biped, cu picioare solide, ruginite - de fier totuși, cu ochii mari, aprinși și cu gura tăioasă,
Bunica moartă :
să fi tăiat tu rădăcinile
ce frumos ar fi crescut apoi la primăvară
Eu,tu,el niciodată ea, noi, voi, ele niciodată ei :
să-mi tai venele
să mi le las să crească la
în capul meu zac,
milioane de celule moarte.
care cad întruna
Mi-am tăiat capul
și alte milioane continuă să cadă.
Pe pieptul meu zace o egzemă roșiatică,
din care curge tot binele.
mi-am
Cum poți găsi raiul fără adresă ?
Doar și cei de acolo primesc corespondență
ziare,reviste ;
Stinge lumina un pic . Cât să te văd mai bine
Ninge. Calm . Panică - vibrează podeaua.
Mă închin
Nu sunt mulți nu,nu.
I-am întâlnit la o margine de piață
Se loveau unul de altul pentru a se încălzi de viață.
Aveau mâinile ciungite de-atâta iubire
Și fețele pline de gropi precum drumul etern
1. Dragi spectatori,telespectatori și desigur cititori
Vă informez cu regret că mă duc la dracul.
Și că acolo voi interacționa cu acei draci cu furci
Poftim ? Și tu vrei să ii spun ceva
în amfiteatre cea mai
frumoasă epopee începe cu vlăduț și ștefan
care dau și scot și bagă.
priveam,
studenți teleghidați,
programați spre mai bine,
violet.
Oh , eu nu mi-am învățat
pe lâng-a Chiajnei mănăstire…
o cât aș vrea să mă așez
pe câmpul plin de gunoaie…
o cât aș vrea acolo să-nnoptez.
Pe lâng-a Chiajnei mănăstire
Azi,poeții tineri se-ngroapă...
fiin’că acolo-i
sunt câteva vise care refuză să moară ,
în pofida faptului că noi murim
și ochii mei se înspăimântă
de cuvintele ce-mi ies din mână .
mă las condus, abandonat și sedus
de tine
fiindcă aproape
Cartea I
Completează cu atenție toate informațiile cerute, și verifică cu atenție orice greșeli.
Înscrierile cu typos și greșeli gramaticale vor fi refuzate.
Conținutul discutabil poate fi
era o bibliotecă. tăcea
citeam nocturne întristări.
ș-atunci Vineri trebuia să fie
dar nu s-a mai întâmplat,
sau oricum nu atunci.
înțelegeam că tuberculoza osoasă
nu atacă doar omoplații
1. Ce cauți tu aici singur atât de departe și atât de jos ?
Ziua de mâine sau cea de poimâine
Când toate trec ascunse
Atât de ascunse ca marea pitită într-un pahar
Sau ca frunza
Era duminică
Dinainte de vineri
de dincolo de marți
și pe deasupra de
Joi.
Prin urechi,mi-am privit cu atenție ochii
În mine răsărea ca un ghiocel firav
într-un deșert polar
sămbătă...
Și
Ce frumos e orașul-capitală
inert și gol în astă iarnă
ca o părere de rău.
Și ce bine mă simt,
când atâtea mașini în graba lor
mă stropesc,pe mine, un biet călător
pentru că eu nu am
m-am gândit înainte să adorm
după ce am privit nepăsător
la arșița ce topea sufletele necredincioșilor
ducându-le într-un cuptor înfometat
ca glasul dulce al embrionului,
în care se zbate întâia
A sosit toamna cu acceleratul de noapte
M-a prins la furat de soare când,încă dezbrăcat,
alergam după copilărie să mă îmbrac dracului că mi-era frig
Cochetă de fel, s-a cazat la hotelul de
Mâine am toate examenele pentru viață
Și nu am învățat nimic. Nici măcar cum mă numesc
O să trag bezmetic de litere până se vor face culori
Și voi încerca să mă evapor din fața atâtor
azi au fost 41 de grade
și ea mai avea 13 kilometri până acasă,
dar vai într-o clipă de uitare
s-a dus în zări,
răstignită de dorurile
pe care și le-a șlefuit cu grijă și melancolie
ca să
Astăzi nu mai am chef de nicio interogare
sunt sătul de explicații...
astăzi este 10,mâine este aproape 11.
spirtul usucă orice rană și miroase și frumos.
și ce dor am de poezie
atunci când mă