Poezie
urzici
1 min lectură·
Mediu
stăteam întinsi pe malul râului
eram două suflete doi fluturi galbeni
zburând pe sub bolta înaltă de mesteceni
când o urzică m-a mușcat de gleznă
și tresărind ți-am atins urechea cu buzele
atunci am realizat că avem trupuri
si că am putea chiar să ne sărutam
în vale se auzea mustrătoare o toacă
trupurile noastre treceau încet
unul în celălalt fluide fierbinți
numai mureșul curgea nepăsător pe lângă noi
șlefuind pietrele
rostogolind anii
044035
0
Obsesivă ,,mustrătoarea toacă,,.
Un poem plăcut,o frumoasaă trăire, sâcâită totuși, de toacă.