Poezie
strada plantelor
2 min lectură·
Mediu
pe atunci locuiam pe strada plantelor avocatul ionilă îmi respecta solitudinea
chiria o plăteam destul de regulat un pat o masă și-o fereastră toate albastre
în curtea vecină dincolo de gardul de plasă un câine mare veșnic singur
își punea labele moi pe gard eu le atingeam cu palmele
între bucuriile noastre nu era nicio osebire
stăpânul lui căra un violoncel și venea tot mai rar pe acasă
avea în cameră un televizor color n-am știut niciodata cine se uita la el nopțile
strada plantelor era o stradă lungă pavată cu piatră casele erau frumoase
aveau flori la ferestre și in fiecare curte un leagan
pe strada plantelor a murit eminescu un nebun i-a zdrobit capul cu un cub de granit
în fiecare seară aprindeam o lumânare mă spovedeam la un preot vestit
în odaia mea de la mansardă nu era loc pentru un dulap
cărțile îmi ocupau un perete și jumătatea mai mare de pat
hainele câte le aveam stăteau agățate în cui
de la fereastră vedeam doar cerul si uneori câteva păsări negre
alteori auzeam pescăruși dar nu-i vedeam niciodată
ție nu-ți plăcea la mine stăteam pe marginea patului
mă uitam la pulpele tale trandafirii și-ți vorbeam de greci de perși și de ninive
sau despre un mic orășel transilvan mă uitam la pulpele tale trandafirii
și-ți recitam din rilke încet încet n-ai mai venit mai tarziu te-am văzut cu unu pe stradă
aveai o pălărie mare roșie si niște pantofi neobișnuit de înalți
m-am uitat la pulpele tale trandafirii și nu mi-a părut rău că n-ai mai venit
când stăteam întins în odaia mea de la mansardă auzeam pescăruși dar nu-i vedeam niciodată
doar hainele mele din cui se mișcau de parcă ar fi vrut să zboare pe fereastră
și-mi venea să plâng așa a răcoare și-a ducă
n.b. fiecare poate sä-si ia de aici ce-i place
sa vanda sa imparta sa arunce numai sa stiu si eu :)
084.280
0
amical,