milos petru

La Cotroceni se-nalță gardul, De asta ne-ntrebăm cu toții: De ce, să nu îl sară hoții, Sau să nu iasă Leopardul?

Își spune un bătrân în barbă: E clar că nu se vindecă Justiția, că este oarbă Și iată nici nu judecă.

Muncind, o viață, pe ogoare, Eu vreau și mort să fiu rentabil Deci, îngropați-mă-n picioare Să nu ocup teren arabil.

Epigrama D-lui N. Bunduri \"Delegatul...vinovat\", îmi aduce aminte de o întâmplare din tinerețe. Stăteam la o grădină de vară cu Ion Velican și cu un prof de la filo pe care îl cunoscusem atunci.

L-am ales, am zis că-i bun, Însă-i în cădere lină, Ce oferă la dejun, Nu mai digerăm la cină.

Au omorât agricultura Miniștrii ce-au vrut s-o salveze, Guvernu-acum dă lovitura, Că popa o s-o-nmormânteze.

Cât este aerul de-ncins, Vecina noastră, s-a aprins, Sa-necat, când a vrut unul, Să o stingă cu furtunul.

Mai des cu mâna pe pahar De cum o pune pe seringă, Muncind așa n-are habar Că vaca are iar să-l lingă.

În guvern la o-ntâlnire, Boc a spus cu-nțelepciune: Nu-i mai loc în cimitire Dăm pământ de gropi comune.

1970, din câte îmi amintesc, luna mai-iunie. Trăim o situație grea, nemaiîntâlnită de prin 1940(mă refer la catastrofă, atunci a fost cutremur). O mare parte din

Au pus un preot să o-nmormânteze, Þărani-nfometați însă-au rămas, Iar parlamentul să îi îmbuneze, Le-a aprobat bănuți de parastas.

Deținut de lux Pentru EPIGRAMA 72d Pe rime date: durere, zâmbitor. A fost închis, ah ce durere, Dar a scăpat și-i zâmbitor, Că a rămas și cu avere, Și îl făcură scriitor. cu durere în

Deși stingher printre-agoniști, Vă-ntreabă Mitru într-o doară: E criză de epigramiști, Sau sunt cu Sorcova prin țară?