Nedumerirea lui Costanda

Acum când am sat francez,
Zi și noapte meditez,
Să găsesc un artificiu,
Ca să iau tot Bucureștiul

țară

Odihnește Costanda,
Gândind obosit și cască:
-Oare câte mi-or mai da
Să plătesc întreaga gașcă.

E foarte bună ideea numai că trebie să o expuneți mai atent.
De ce nu acordați atenție măsurii și ritmului?

Voi sunteți dușmanii mei
dar de voi mă minunez,
în schimbul unui bordei,
mi-ați luat un sat francez.

În locul pământului unde se află acum satul francez, primăria i-a dat Parcul Bordei.

Aveți unele epigrame foarte reușite. Nu înțeleg cum de puteți să mai scrieți catrene care efectiv nu se pot recita.

Încercați ca după scriere să recitați epigramele cu voce tare și sacadat, pe silabe. Făcând astfel, veți sesiza locul unde versurile nu corespund ca ritm și măsurile diferite dintre versuri.

Aveți mare dreptate. Uneori găsind câte o poantă bună neglijez celelalte aspecte pentru a scrie o epigramă bună.
Interesant că ce ați constatat la mine observ și eu la alții dar la mine mai greu. În ce-l privește pe Constanda am înțeles că i-au luat bordeiul și i-au dat satul înapoi.
Am să țin cont de sfaturi și vă mai aștept
Cu mult respect
Petru