Pași tăcuți
rătăcesc pe alei...
iarna mă prinde de mână,
mă aduce
aproape de inima ta
visând la dragostea
amară și udă
rămasă stingheră în colțul
atriului stâng...
M-am ascuns în spatele
privirilor tale răzlețe,
ți-am ascultat fiecare fior
ce-ți cădea zgomotos
pe lunga trenă a pasiunilor fierbinți,
am respirat cu insolență aerul timid
cu care încercai
Am avut un somn foarte agitat... nu știu ce anume am visat, că nu-mi mai amintesc, dar m-am trezit în mirosul amețitor al fânului proaspăt cosit din străjacul ce mi-l făcuse bunica atunci când
Pipăruș e un voinic
Șugubăț fără pereche,
Este rotofei și mic
Și se plimbă prin ureche.
Și dacă nu ești atent,
El îți lasă murdărie
Chiar de te-ai spălat recent,
Te trezești c-o
Lumina amară din ochii tăi se perpetuează dimineața
printre genele rimelate strident, lamentându-și tristețea
bântuită de grijile metamorfozate în demoni cu lacrimi de foc...
Este mai amară
Din primăvară până-n vară,
Lăsăm lumina să se scurgă
Peste păduri cu frunza-n dungă,
O frunză încă mult prea rară.
Rămasă tristă de cu seară,
Micuța mierlă angelină,
Cu glasul ei de
Este noapte grea, adâncă,
Peste dealuri cad troiene,
Un lup urlă sus pe stâncă,
Fulgii ne sclipesc pe gene.
Zăpada-i prea afânată
Și ninge fără-ncetare,
Calc mărunt, merg încordată,
Să
Să pot să fiu ce n-am fost niciodată
Și să visez la ce am vrut cândva,
Să dăruiesc un strop din viața-mi toată,
Să-ntind o mână sigură cuiva.
Să-i spun șoptit cuvinte nerostite
Și gândul
Trăim de azi pe mâine,
Cu sufletul umplut
De gânduri și speranțe,
Tânjind spre absolut.
Privim mereu-nainte
Și nu vedem nimic,
Doar teama ne-nconjoară
Cu rânjetu-i josnic.
Nu cred că
Încerc să-ți citesc gândul
pe care l-ai lăsat în antreu
cuibărit lângă pantofii plini de noroi
și cu miros de cărbuni încinși.
L-ai pedepsit pentru că nu te-a lăsat
să-ți aduni cuvintele
Un drum prăfuit se întinde-nainte,
Un drum fără iarbă și fără sfârșit,
Copacul ce-așteaptă o ploaie cuminte
Și corbul cel negru în el pripășit.
O creangă atârnă pierdută-n uitare
Cu
Din gânduri albastre
ne plămădim visele presărate
cu puțin rozmarin și nu-mă-uita.
Le așezăm pe pânza sufletului,
apoi le colorăm
cu puțin violet și verde și beu-ciel,
ca să
Mai ieri, treceai pedant pe stradă
Þinând bastonul într-o mână,
Puneai garoafa să se vadă,
În buzunar, la haina bună.
Îți potriveai la ochi monoclul
Și salutai dama pe care,
O
E noapte de toamnă adâncă și rece
Iar ceața-i prea deasă în parc, pe alei,
Se scutură plopii și vântul tot trece
Prin crengile rupte de anii cei grei.
Ce neagră e noaptea, e neagră și
Nu știu dacă ești tu, cel real,
sau doar în mintea mea
o pată de culoare
ce prinde contur
în nuanțe diferite.
Dacă închid ochii, mi-e frică
să nu stric imaginea
ce se reflectă perfect
în
Mă topesc în razele fierbinți
ale soarelui din lunga dimineață
de august ce se prelinge
mlădioasă pe covorul verde,
al timpului prezent.
Mă simt purtată de adierea
vântului obraznic ce îmi
Mă doare tristețea din tine,
Mă doare tăcerea din noi,
Mă tângui că poate de mâine
Întregul se-mparte la doi.
Mă doare să-ți știu neputința,
Mă chinui să n-aud nimic,
Mă doare că
Pe cer strălucește-un soare
cu putere tare, tare...
Iară jos, lângă copac
stă trântită lenea mare.
Munca,harnică cum e,
treaba singură și-o face
iar pe lene-o lasă-n pace.
Dar, văzând
Noapte înlănțuită cu zale amare,
lasă-ți angelicul trup să se legene
printre norii obosiți
ce se clatină iar și iar,
într-o veșnicie crispată la intrarea în empireu.
nu mă acoperi la
Clipele se scurg
prin clepsidra sufletului
risipindu-se chicotind pătimașe
pe drumul prăfuit al destinului...
Se pierd speriate
în negura umedă și mucegăită a vremii
ascunzânu-și urmele
MG