Poezie
Timp amorțit
1 min lectură·
Mediu
Un drum prăfuit se întinde-nainte,
Un drum fără iarbă și fără sfârșit,
Copacul ce-așteaptă o ploaie cuminte
Și corbul cel negru în el pripășit.
O creangă atârnă pierdută-n uitare
Cu frunze uscate lipite de ea,
O pânză așteaptă pe ea să coboare
Păianjenul mare, o viață să-i dea.
Nici vântul n-adie, nici vremea nu trece,
Nici noaptea nu vine cu pașii-i ușori,
Doar colbul e-același din vremuri aztece
Și cerul albastru ascuns după nori.
E rece și piatra ce stă nemișcată
Și cumpăna grea la fântâna din lemn,
Rămâne speranța adânc ferecată,
Închisă în visul atât de solemn.
001.726
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Gabriela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Gabriela. “Timp amorțit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-gabriela/poezie/1809092/timp-amortitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.