Poezii

Ziua se schimbă Noaptea risipește iar Vise amare.

MGMihail Gabriela

0

1

Pași tăcuți rătăcesc pe alei... iarna mă prinde de mână, mă aduce aproape de inima ta visând la dragostea amară și udă rămasă stingheră în colțul atriului stâng...

MGMihail Gabriela

0

0

Prin noaptea neagră Citesc gânduri răzlețe Dincolo de timp. Strada pustie Îmi văd inima tristă Sufletul pribeag. Strigăt disperat Mâinile reci și goale Mă caută-n vis...

MGMihail Gabriela

0

0

M-am ascuns în spatele privirilor tale răzlețe, ți-am ascultat fiecare fior ce-ți cădea zgomotos pe lunga trenă a pasiunilor fierbinți, am respirat cu insolență aerul timid cu care încercai

MGMihail Gabriela

0

0

Pipăruș e un voinic Șugubăț fără pereche, Este rotofei și mic Și se plimbă prin ureche. Și dacă nu ești atent, El îți lasă murdărie Chiar de te-ai spălat recent, Te trezești c-o

MGMihail Gabriela

0

0

Lumina amară din ochii tăi se perpetuează dimineața printre genele rimelate strident, lamentându-și tristețea bântuită de grijile metamorfozate în demoni cu lacrimi de foc... Este mai amară

MGMihail Gabriela

0

0

Îți ascult gândul, îți simt respirația ce miroase a primăvară crudă îmbrăcată în rochia-i verde de smarald. Îți sorb șoaptele abia vorbite, pe care le

MGMihail Gabriela

0

0

Din primăvară până-n vară, Lăsăm lumina să se scurgă Peste păduri cu frunza-n dungă, O frunză încă mult prea rară. Rămasă tristă de cu seară, Micuța mierlă angelină, Cu glasul ei de

MGMihail Gabriela

0

0

Este noapte grea, adâncă, Peste dealuri cad troiene, Un lup urlă sus pe stâncă, Fulgii ne sclipesc pe gene. Zăpada-i prea afânată Și ninge fără-ncetare, Calc mărunt, merg încordată, Să

MGMihail Gabriela

0

0

Să pot să fiu ce n-am fost niciodată Și să visez la ce am vrut cândva, Să dăruiesc un strop din viața-mi toată, Să-ntind o mână sigură cuiva. Să-i spun șoptit cuvinte nerostite Și gândul

MGMihail Gabriela

0

0

Trăim de azi pe mâine, Cu sufletul umplut De gânduri și speranțe, Tânjind spre absolut. Privim mereu-nainte Și nu vedem nimic, Doar teama ne-nconjoară Cu rânjetu-i josnic. Nu cred că

MGMihail Gabriela

0

0

Încerc să-ți citesc gândul pe care l-ai lăsat în antreu cuibărit lângă pantofii plini de noroi și cu miros de cărbuni încinși. L-ai pedepsit pentru că nu te-a lăsat să-ți aduni cuvintele

MGMihail Gabriela

0

0

Un drum prăfuit se întinde-nainte, Un drum fără iarbă și fără sfârșit, Copacul ce-așteaptă o ploaie cuminte Și corbul cel negru în el pripășit. O creangă atârnă pierdută-n uitare Cu

MGMihail Gabriela

0

0

Din gânduri albastre ne plămădim visele presărate cu puțin rozmarin și nu-mă-uita. Le așezăm pe pânza sufletului, apoi le colorăm cu puțin violet și verde și beu-ciel, ca să

MGMihail Gabriela

0

0

Mai ieri, treceai pedant pe stradă Þinând bastonul într-o mână, Puneai garoafa să se vadă, În buzunar, la haina bună. Îți potriveai la ochi monoclul Și salutai dama pe care, O

MGMihail Gabriela

0

0

Vânturi venite văd vremuri vrăjite, Voci viscolite vor vise vorbite, Văd veșnicia vibrând, vaste voaluri, Vechiul veșmânt vesperal varsă valuri...

MGMihail Gabriela

0

0

E noapte de toamnă adâncă și rece Iar ceața-i prea deasă în parc, pe alei, Se scutură plopii și vântul tot trece Prin crengile rupte de anii cei grei. Ce neagră e noaptea, e neagră și

MGMihail Gabriela

0

0

Nu știu dacă ești tu, cel real, sau doar în mintea mea o pată de culoare ce prinde contur în nuanțe diferite. Dacă închid ochii, mi-e frică să nu stric imaginea ce se reflectă perfect în

MGMihail Gabriela

0

0

Mă topesc în razele fierbinți ale soarelui din lunga dimineață de august ce se prelinge mlădioasă pe covorul verde, al timpului prezent. Mă simt purtată de adierea vântului obraznic ce îmi

MGMihail Gabriela

0

0

Mă doare tristețea din tine, Mă doare tăcerea din noi, Mă tângui că poate de mâine Întregul se-mparte la doi. Mă doare să-ți știu neputința, Mă chinui să n-aud nimic, Mă doare că

MGMihail Gabriela

0

0

Pe cer strălucește-un soare cu putere tare, tare... Iară jos, lângă copac stă trântită lenea mare. Munca,harnică cum e, treaba singură și-o face iar pe lene-o lasă-n pace. Dar, văzând

MGMihail Gabriela

0

0

Noapte înlănțuită cu zale amare, lasă-ți angelicul trup să se legene printre norii obosiți ce se clatină iar și iar, într-o veșnicie crispată la intrarea în empireu. nu mă acoperi la

MGMihail Gabriela

0

0

Clipele se scurg prin clepsidra sufletului risipindu-se chicotind pătimașe pe drumul prăfuit al destinului... Se pierd speriate în negura umedă și mucegăită a vremii ascunzânu-și urmele

MGMihail Gabriela

0

0

Era un univers pictat cu rouă, Un univers prea mare, dar prea mic Să-l pot păstra în mâinile amândouă L-am căutat: nu mai era nimic... Un univers al lacrimilor blânde, Și jocului

MGMihail Gabriela

0

0

Trec zilele se duc în zbor Se duc în depărtare, Alunecă un nor ușor Pierzându-se în zare. Și soarele strălucitor Se duce să se culce Și-amurgul serii răcoros Se lasă lin și dulce.

MGMihail Gabriela

0

0

Un călător pe drumul vieții, Ce-și plimbă sufletul rănit, Un chip brăzdat de anii bătrâneții, Ce se întreabă unde a greșit? Cu mâna tremurândă pe toiagul, Ce-ți însoțește pașii zi de

MGMihail Gabriela

0

0

Vreau să strâng lacrimile, în lutul existenței, să îngrop tristețile în negura timpului, să zidesc teama, în zidul curajului, iar neputința să o arunc, în refluxul zbuciumat al

MGMihail Gabriela

0

0

Încătușați prin valurile mării, ne căutăm îndelung, răspunsurile pierdute prin adierea vântului, ce ne unduie trupurile obosite, de dezmierdări pătimașe. Nisipul plictisit de

MGMihail Gabriela

0

0

Ce-nseamnă pentru tine,altă fiintă Mai bulversată decât tot ce-a fost, Un șir de îndoieli și de suspine O explicație prea lungă,fără rost? Un alter ego-al existenței mele Ce umblă

MGMihail Gabriela

0

0