Mihail Gabriela

Intr-adevar, nu aveti nevoie de nicio steluta! Stelutele vi le oferim noi, cei care va citim cu drag si care asteptam mereu continuarea...
Si daca ati domina de fiecare data personajele pana la final, poate ca scrierile dumneavoastra si-ar pierde din farmec, personajele s-ar simti intr-un corset care le-ar diminua vitalitatea.
Sa aveti un an plin de inspiratie pentru a ne putea intalni cat mai des pe aceste pagini!
Cu prietenie, Gabriela

Domnule YLAN,
A fost o perioada cand intram mai des pe sectiunea de proza, ma obisnuisem sa va gasesc mereu pe prima pagina si mi-am facut griji ca nu v-am intalnit acolo de aceasta data.
Citind textul de mai sus, m-am linistit: sunteti viu si nevatamat desi a trebuit sa treceti printr-o astfel de experienta unica!
Aveti un stil de a scrie care ma fascineaza la fiecare lectura, va si vedeam prins in acea panza, sechestrat in lumea arahnidelor...

Desi numele personajelor sunt fictive, povestea este atat de reala de parca se deruleaza inaintea ochilor nostri. Este foarte greu sa te afli in mijlocul unor oameni care trec printr-o astfel de experienta, sa le vezi privirea trista si regretul ca pentru multi dintre ei nu va mai fi un \"la anu\'...\".Iar in privinta copiilor...pentru ei este o nedeptrate si mai mare cand li se intampla asa ceva!
Mi-as dori ca fiecare lacrima care mi-a curs pe obraji la citirea acestei povestiri sa poata ameliora, chiar si pentru cateva luni, starea de sanatate a miilor de oameni aflati in aceasta lupta crancena de unde, nu sunt prea multi cei care reusesc sa iasa invingatori!
Cu stima, Gabriela

\"Anotimpurile nu se mai întorc niciodată...în forma în care au trecut peste destinele noastre... Ele sunt unice în derularea lor, cum unice sunt și evenimentele care le-au împlinit, care le-au dat viață, acoperindu-ne iluzoriu de foi de calendar, ca niște coroane mortuare pline de amintiri gravate pe ele.\"

Am citit cu sufletul la gura toate cele trei parti ale povestirii. M-a miscat profund comparatia pe care ati facut-o cu acele coroane mortuare pline de amintiri. Un adevar dureros dar pe care trebuie sa-l acceptam intr-o buna zi. Numai ca, acea zi ne-o dorim sa fie cat mai indepartata.
Cu stima, gabrela

Domnule Iliescu, citesc cu placere de fiecare data ceea ce scrieti, dar,parca ceea ce ati scris acum a iesit din adancul sufletului unui pensionar care traieste cu adevarat aceasta poveste. Sper din suflet sa fie doar o simpla poveste! Este un subiect care ne face sa ne cutremuram gandindu-ne la cate persoane sunt in aceasta situatie... Pentru mine sunteti un izvor nesecat de subiecte si va asigur ca voi citi mereu orice veti asterne pe hartie.
Cu stima, Gabriela

Trista povestea lui Bogdan dar atat de adevarata!Cred ca fiecare om are langa el un \"inger de serviciu\" la un moment dat...poate aveti dreptate mai mult decat credeti. Am reusit sa plang putin inainte de culcare.Felicitari pentru ca reusiti sa ma faceti sa va citesc de fiecare data!
Cu stima,Gabriela

Tilica si Sebastian sunt doua personaje pe care le cunoastem, parca, de o viata.
Este o poveste pe care o citesti de fiecare data cu sufletul la gura si care are ceva din savoarea \"Morometilor\", dar niste Morometi ai zilelor noastre...
Astept cu nerabdare continuarea.

Mulți dintre cei care sunt protagoniștii acestui fragment astăzi nu mai sunt printre noi. Au fost oameni simpli, dar de la care am învățat atât de multe. Am rămas doar cu amintirea acelor vremuri pentru că astăzi locurile sunt aproape pustii...
Mulțumesc pentru vizită, domnule Iliescu!