Mihail-Adrian Simion

cu ce te enervez?
nu acesta e scopul meu.

da\' e tunelul meu galbeeeeen...

vorba lu\' Horia (altul decat tine, scuze!):
\"Flanks\" (thanks) ! ;)

{Horia, uite mai ca zic ceva si de tine, vezi?!}

As prefera sa ramana asa, are mai multa rezonanta, cel putin pentru mine.
Nacsavi Horia (mai explicit!) multumesc pentru vizita!

E unica, asa e...
Fiecare poveste e unica...
Multumesc mult ca ai trecut pe la mine, sa vezi ce mai fac!

am bagat un \"s-au\" mai pe sus in loc de \"sau\"; si fraza mea e falsa pt ca nici Razvan nu a inteles ce e cu mirosul asta de biserica... Deci sunteti doi. Corect. Dar... v-am lamurit?!

atatica ;)

ufff!

Pe hol chiar mirosea ca la biserica.
Poate cineva aprinsese lumanari, tamaie,
Sau poate trupul meu si al ei
Intalnindu-se - creau aceasta atmosfera
Poate tacerea noastra
Sau poate mangaierile si atingerile
Ce nu erau permise
Poate Dumnezeu coborase intre noi
Si astfel mirosea ca la biserica
Pe holul acela

Poate ca ai dreptate.... poate ca nu...
eu eram PREZENT acolo...

Nu ti-am multumit, cred niciodata pentru vizite... E tarziu daca o fac acum?
Adi

Cristina! Nu vom discuta aici temerile tale. Poezia (mi-au murit laudatoriiii????!) e bine structurata. Acum cateva ore, ERAM pe acel hol, relatiile, unele, sunt tainice si sacre, trebuie sa ai curaj sa te abandonezi altfel... tzac-tzac-pac!

Si apoi \"care noi\"? Care \"noi ne-am gandit\", s-au tu esti mai multe persoane?!

Iar ultima strofa e MINUNATA, merci Adi, merci, mpu, mpu, mu (imi pup manusitele!!!)!!!!!!!!!!!!

Hai Cristina, ca dup\'aia iar deviem de la subiect si o luam in freza ca mamelucii pe ogor!

Deci: amandoi taceam, daca o sarutam pre frunte, \"o miruiam\", rugaciunile erau tacute, umbrele noastre ne rugam sa mai stam unul cu celalalt. NU SE MAI POATE.

Si uite asa mi-am pus o parte din viata pe tapet.

Flanks, vorba lu\' Horia!

Nu mai lua totul mot a mot. Sa ne intelegem: e vorba de un hol de cladire, alta decat o biserica in sensul propriu-zis, de doi oameni. Liniste, mir, rugaciuni. Nu vreau sa intru in detaliile concretului, adicatelea de unde am \"copiat\" eu versurile acestea, ar fi prea de tot!
Atmosfera nu e infricosatoare decat daca ti-e teama de despartiri. La biserica itit abandonezi ego-ul, orgoliul pentru a te impaca cu tine insuti. La fel si intr-o relatie. Trebuie sa uiti de tine.

si daca vrei neaparat: MIR

Daca te-as saruta pe frunte
buzele mele ar lasa un semn

asa-i?!
...deci nu prea mergi la biserica!
te ascult?

\"iar cand te-ai trezit
erai gol
in singura ploaie din desert\"

pfuuu... Ce imagine de final! Chiar ma uitam prin birou sa vad daaca cineva observa ca SUNT GOL!
Excelent, EXCELENT!
uhhh!

In afara de concretul si clar explicitul \"mirosea ca la biserica\" (!) e vorba de... Ai fost la biserica? Inchide ochii si aminteste-ti ce simteai atunci. Transpune acum imaginile create mental pe versuri ;)

Multumesc pentru vizita!

Multumesc mult! Ai intuit foarte bine ceea ce s-a petrecut aici! Imi place sa tes pe puncte concrete panze invizibile pentru majoritatea ochilor.

Silvia:
iti multumesc pentru steluta ta! Incep sa ma simt bine cu stelute in jurul meu! Erotismul ma invaluie, tine de creatie, e normal!

Ioana:
numele meu e mai putin important. Doamna tot nu a venit. O sa vina o alta doamna. Asa e dupa un week-end mai odihnitor: m-am alimentat bine si n-am mai mancat litere (practic, tastatura, dar... ce sa mai o arunc, ii zic la sefu\' sa ia alta!!!)! Si tu si Silvia mi-ati aprins, de fapt, stelute in suflet! (acum sa ma laud nitel: am tendinte de a creste exact ca in povesti!)

Victoria:
dupa ametelile ce le-am produs cu comentariile mele de [...], trebuia sa dovedesc ca nu te-ai inselat cand m-ai luat de suflet! Gradele fiecare reprezinta ceva: 102 grade Armstrong - legatura dintre o molecula de hidrogen si oxigen - apa - necesara creatiei; 37 grade - anunta febra (infectie - desi nu vreau sa fie interpretate astfel aceste grade) in corpul uman - pasiunea ce mistuie; 49 secunde nu sunt grade dar reprezinta cicluri de cate 7 secunde; 10 grade Moch - duritatea diamantului, legatura carbon-carbon, cea mai perfecta. Alchimie.
Va multumesc mult de tot pentru vizita aceasta speciala, pentru cateva versuri scrise azi, 19 iulie 2004.
Cu fruntea la pamant, al vostru, Adrian.

\"- Poftiți sub umbreluța mea! se auzi glasul unei ciupercuțe. E loc pentru toți!\"
Cu fraza aceasta m-ai trimis in copilarie.
Acolo unde vreau sa ajung cand ...
Acolo imi este locul.
Multumesc din suflet, Maria

Azi se pare ca intelectul meu face bungee-jumping. Ceva imi scapa si nu stiu ce. Exact prin gaura de care pomenesti, te pomenesti!

M-ai luat in colimator, coane Firica!

Deja ma simt \"Adrian Gura de Leu\"!
Merci de vizita!

Desi port o pereche de sandale in picioare, eu nu sunt scutit de necazuri. \"De barbat\" dupa cum bine spui. Orice umezeala imi lasa urmne negre de la vopsea pe picioare, iar cand merg la mare si fac imprudenta de a ma balaci in apa cu ele, stau jumatati de ora sa frec cu nisip parte de sub glezne a picioarelor. Pe de alta parte, cu astfel de ocazii mai si ocupatii. Foarte alambicat spus, dar am spus. Parol. In ambele situatii. Concret!

Acum cateva minute cand am vrut sa trimit un comentariu ici-sa, a venit un inger cu o bata si mi-a afisat un fain ecran albastru care zicea ceva de un error... Asa ca epigrama aceea am si uitat-o! Oricum, se vede ca ai inceput saptamana in stilul tau!
Merci de vizita!

Ceva s-a petrecut cu mine iar eu nu am fost de fata!

scuze, deja modific, neatentia...
Am trecut pe la tine si nu mi-a placut un cuvant de acolo...

psss: mai am un pic si imi fac renume de semi-analfabet... desi cred, nu e cazul...

Se pare ca se mentine in continuare secolul vitezei, si desi motoarele mele sunt pe ABUR ;), mai bag si kerosen. Se pare ca acestea sunt tendintele; pana si \"consumatorul de poezie\" nu are timp si vrea imagini clare, succesive, concise. O sa fac pe vitezomanul in continuare!
Esti bine venit!
Cu plecaciune, Adrian