Da, azi am să răspund la orice întrebare, oricui. Vino, așează-te în fața mea, priveste-mă drept in ochi, și intreabă-mă. Intreabă-mă orice vrei tu. Intreabă-mă din științele exacte sau mai
Lăsați-mă să mă mai plimb
pe sub stelele voastre,
a mea se pare că m-a ajuns
dar e tot timpul
în cealaltă noapte a Pământului.
Trece razant cu strada mea
uneori ziua
să n-o văd, să n-o
Mă plimb pe sub stelele altora
a mea este tot timpul
cu o existență în urmă
depășită de evenimente
trage din greu
la carul acesta cu-o singură roată
nu-i roabă
precum nici eu - rob,
trage
Dacă mi-aș pune silicoane
versurilor
te-ai uita altfel la mine
dar laptele meu tot acru ar fi
ai suge mai cu poftă
fără să te gândești că tu înghiți
în sec eu voi înghiți și
te voi alăpta
Ce liniște caldă
în sufletul
si în mintea mea...
Mă cuprinde tainic,
parca visez...
Culc urechea
peste firele de iarbă
și tremurul lor - degetele tale cum mângăie...
nebuloase orgasmice îmi pătrund creierul ochii tăi
mă pierd îmi pierd simțurile abia trezite de cosmica dimineață
le regăsesc dincolo de cearceaful confuz al după-amiezii
prinse cu frânturi de
Nici un nor pe cer - nici o stea.
Scriu doar cuvinte tăiate;
în două.
Și foaia se umple sub mâna mea.
E-o foaie plină pe verso
de vorbe,
pe față-i mânjită de gălbenuș
de ouă și ciorbe.
Scriu
Sunt ceasul biologic
Ce-mi ticaie in cap si
Sunt chiar ea, Tacerea
Ce imi zvacneste-n gat,
Sunt tot ce nu as vrea
Si tot ce vreau - nu sunt,
Sunt mult mai mult
Decat nu sunt si
Sunt mult mai
[...]
***
Se spune că totul este în continuă mișcare; în continuă schimbare. Nu și pentru mine. Pentru mine, „totul” acesta a devenit static, inert, neschimbat. Nu mă mai pot bucura de așa
Luna va străpunge norii curând.
Se va face lumină;
valurile vor mai spăla țărmul o vreme
apoi se vor liniști.
Galaxii îndepărtate ne vor privi
pierduți printre firele de nisip.
Goi, ne vom
Într-o zi doi oameni s-au întâlnit.
Primul, care îl observase dinainte pe celălalt, gândi: \"eu îl stimez foarte mult pe omul acesta. Și mă știu un om plin de sine, care nu întinde mâna oricui.
Numai în dimineață
se-aud ecourile. Triste.
Și numai în ecou
te regăsești și ști
că nu ești singur.
Ești tu și cu ecoul:
tu strigi - el îți răspunde.
\"Sunt singur\" - abia dacă
o furtună stearpă se aciuise pe lângă noi
cerșea de băut printr-un ochi de sticlă
cerul tușea nori de antracit peste noi
ploaia îl bătea peste spate
el tușea cronic și îngrozitor
cerul
Mirosea ca la biserică
ochii tăi mă cercetau blând
poate ai fi vrut să mă mângâi
poate ai fi vrut un sărut
Mirosea ca la biserică
holul era plin de oameni invizibili
holul era plin de
ce căuta dragostea la ora aceea pe străzi
dădea din mâini gesticula nervos vorbea singură
avea un aer preocupat puținii trecătorii o priveau uimiți oarecum
o lumină stranie în ochii sticloși
Ce-ai spune,
dacă în fuga cerbilor prin noapte
te-aș săruta?
Pe spate-ți este tatuată luna
pe piept îți e crescut un soare.
Ce-ai spune oare
dacă în simpla-a frunzelor vâltoare
fragil balans
corpul tău s-a pliat în două
împarte lumea în
jumătăți de pământ și de cer
brațul meu arcadă peste timp
te cuprinde sub ea
mintea îmi este un coș cu fructe dulci
te hrănesc cu suc
Aș vrea să călătorim
departe de ținuturile acestea,
de aceste friguri uscate.
Aș vrea să te văd purtând
rochii lungi de vară,
rochii de pânză topită,
pălării cu boruri largi
să-ți umbrească
La ceasul orelor târzii,
Când tu nu vii,
frumoasă doamnă,
Se nasc în mine mii și mii
De întrebări și ploi de toamnă.
La ceasul așteptărilor în van,
Cânt la pian
Peisaj autumnal
cu frunze ce cad disperate,
vârtejuri de vânt ca un vals,
ca un bal,
mascat, străveziu de departe.
Picuri mici, ascuțiți,
se înfig între coaste:
nenăscut din tăcere -
Hai să ne batem cu pumnii
în piept
să vedem cine-i mai tare.
Să strigăm \"ura!\" de fiecare dată când câștigăm
și să-i privim cu dispreț pe cei învinși
că n-au putere să se depășească.
Hai să
Am să te visez la noapte
și mi-e teamă că n-am să te recunosc;
să pomenești în treacăt despre visare
ca nu cumva să mă trezesc.
Nu, n-am să mă trezesc până nu te voi fi recunoscut -
să-ți miști
Și iată că într-o bună zi
despachetezi și regăsești tunelul galben.
Te uiți la el, îl studiezi,
vezi că-i mai galben ca niciodată,
treci prin el, în măsori cu pașii,
îl pipăi, îl miroși, îl
Ce vremuri ploioase
îmi tulbură suflul vital...
Fac drumuri întinse
din mal în mal
și valuri, când trec,
îmi spală ființa -
ce grea-i suferința,
ce grele - cuvintele tale...
Ce vremuri