Poezii

Dacă mi-aș pune silicoane versurilor te-ai uita altfel la mine dar laptele meu tot acru ar fi ai suge mai cu poftă fără să te gândești că tu înghiți în sec eu voi înghiți și te voi alăpta

MSMihail-Adrian Simion

0

3

de jos pare măreț și bine clădit și fiecare ar vrea să-i cucerească laurii să-și pună pe umeri epoleți de general de Sus Cerul îi strivește urzeala cu călcâiul îmbibat în tăcere până în

MSMihail-Adrian Simion

0

7

Pe unii timpul îi ocolește îi sare “nu vreau să am de-a face cu tine” le spune în privat. Clipele se măsoară în fericire e unitatea lor de masură “timpul vostru va trece mai repede” spunea

MSMihail-Adrian Simion

0

3

ce căuta dragostea la ora aceea pe străzi dădea din mâini gesticula nervos vorbea singură avea un aer preocupat puținii trecătorii o priveau uimiți oarecum o lumină stranie în ochii sticloși

MSMihail-Adrian Simion

0

6

nebuloase orgasmice îmi pătrund creierul ochii tăi mă pierd îmi pierd simțurile abia trezite de cosmica dimineață le regăsesc dincolo de cearceaful confuz al după-amiezii prinse cu frânturi de

MSMihail-Adrian Simion

0

4

azi voi atinge albastrul lăptos al cerului cu fruntea cine nu crede poate să mă privească priviți doi cerbi mă poartă în fugă două aripi de vultur cresc mai jos de umerii mei pe

MSMihail-Adrian Simion

0

0

corpul tău s-a pliat în două împarte lumea în jumătăți de pământ și de cer brațul meu arcadă peste timp te cuprinde sub ea mintea îmi este un coș cu fructe dulci te hrănesc cu suc

MSMihail-Adrian Simion

0

2

Ce-ai spune, dacă în fuga cerbilor prin noapte te-aș săruta? Pe spate-ți este tatuată luna pe piept îți e crescut un soare. Ce-ai spune oare dacă în simpla-a frunzelor vâltoare fragil balans

MSMihail-Adrian Simion

0

4

Luna va străpunge norii curând. Se va face lumină; valurile vor mai spăla țărmul o vreme apoi se vor liniști. Galaxii îndepărtate ne vor privi pierduți printre firele de nisip. Goi, ne vom

MSMihail-Adrian Simion

0

6

dimineața este legată cu fundă roșie de gleznele tale oriunde ai merge porți răsăritul cu tine stele se ascund uneori în părul tău se plictisesc și așteaptă seara acolo adorm într-un târziu

MSMihail-Adrian Simion

0

1

o furtună stearpă se aciuise pe lângă noi cerșea de băut printr-un ochi de sticlă cerul tușea nori de antracit peste noi ploaia îl bătea peste spate el tușea cronic și îngrozitor cerul

MSMihail-Adrian Simion

0

7

plângeai în fața mea motive neștiute săpau surpau coloanele ce-ți susțineau sufletul pe partea cealaltă a drumului mă aștepta retenția pe vid a universului tu nu aveai de unde să

MSMihail-Adrian Simion

0

4

\"Este vital să ne sărutăm\" îmi spuneai, înclinai capul cu 102 grade și te lăsai cuprinsă de 37 grade liniile vieții alergau debusolate prin palmele noastre eu îți scoteam febra din corp cu

MSMihail-Adrian Simion

0

7

Deschideam febril sertar după sertar: un sertar, două sertare, trei sertare \"nu e nici aici, nu e nici aaaici!\" simțeam că în-nebunesc cu doi \"n\" cu trei \"n\" \"unde poate fi? unde

MSMihail-Adrian Simion

0

2

Ce vremuri ploioase îmi tulbură suflul vital... Fac drumuri întinse din mal în mal și valuri, când trec, îmi spală ființa - ce grea-i suferința, ce grele - cuvintele tale... Ce vremuri

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Numai în dimineață se-aud ecourile. Triste. Și numai în ecou te regăsești și ști că nu ești singur. Ești tu și cu ecoul: tu strigi - el îți răspunde. \"Sunt singur\" - abia dacă

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Pâclă de ceață pe cerul senin Soarele galben topește venin Zâmbet furat din visare tocită Soartă lovită. Pânză pe pânză lipită sub cer Totul din humă și efemer Cercuri de aer - cercuri de

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Lăsați-mă să mă mai plimb pe sub stelele voastre, a mea se pare că m-a ajuns dar e tot timpul în cealaltă noapte a Pământului. Trece razant cu strada mea uneori ziua să n-o văd, să n-o

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Mă plimb pe sub stelele altora a mea este tot timpul cu o existență în urmă depășită de evenimente trage din greu la carul acesta cu-o singură roată nu-i roabă precum nici eu - rob, trage

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Am să te visez la noapte și mi-e teamă că n-am să te recunosc; să pomenești în treacăt despre visare ca nu cumva să mă trezesc. Nu, n-am să mă trezesc până nu te voi fi recunoscut - să-ți miști

MSMihail-Adrian Simion

0

1

Vă rog, poftiți, intrați! Da! Suneți primii vizitatori pe ziua de azi! Pe aaaaici, va rooog... Doamnă, nu contează cum încălțați papucii - stângul și dreptul sunt practic același picior. Mai

MSMihail-Adrian Simion

0

6

Hai să ne batem cu pumnii în piept să vedem cine-i mai tare. Să strigăm \"ura!\" de fiecare dată când câștigăm și să-i privim cu dispreț pe cei învinși că n-au putere să se depășească. Hai să

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Aș vrea să călătorim departe de ținuturile acestea, de aceste friguri uscate. Aș vrea să te văd purtând rochii lungi de vară, rochii de pânză topită, pălării cu boruri largi să-ți umbrească

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Nici un nor pe cer - nici o stea. Scriu doar cuvinte tăiate; în două. Și foaia se umple sub mâna mea. E-o foaie plină pe verso de vorbe, pe față-i mânjită de gălbenuș de ouă și ciorbe. Scriu

MSMihail-Adrian Simion

0

2

Cand am sa ridic penița de pe hârtie, după ce voi fi desenat ultima literă a ultimului cuvant, toate acestea se vor fi isprăvit deja... Nu va mai fi decat o vagă amintire, un gust cam searbăd

MSMihail-Adrian Simion

0

3

Sunt ceasul biologic Ce-mi ticaie in cap si Sunt chiar ea, Tacerea Ce imi zvacneste-n gat, Sunt tot ce nu as vrea Si tot ce vreau - nu sunt, Sunt mult mai mult Decat nu sunt si Sunt mult mai

MSMihail-Adrian Simion

0

4

când mi-am culcat prima oară capul pe braț în semn de odihnă, cerul s-a intunecat și a inceput să picure. când mi-am culcat a doua oară capul pe braț în semn de tăcere, timpul a incetat

MSMihail-Adrian Simion

0

0

Ce liniște caldă în sufletul si în mintea mea... Mă cuprinde tainic, parca visez... Culc urechea peste firele de iarbă și tremurul lor - degetele tale cum mângăie...

MSMihail-Adrian Simion

0

0

vedeam clar cum vântul mătura frunzele în fata mea. în fata mea, frunzele dansau neputincios. nu puteam să strig: \"oprește-te!\" - vântului, așa, pur și simplu. era același care se

MSMihail-Adrian Simion

0

0