Poezie
eu-mâna-sertarul
1 min lectură·
Mediu
Deschideam febril sertar după sertar:
un sertar, două sertare, trei sertare
\"nu e nici aici, nu e nici aaaici!\"
simțeam că în-nebunesc cu doi \"n\" cu trei \"n\"
\"unde poate fi? unde poate fi?\" - disperat, frigul din mâini
arunca sertarele de pereți - pereții se arcuiau o dată, de două ori
de trei ori și spărgeau sertarele cu franchețe
așchii săreau precum saltimbanci la circ
luau calea creierului meu supurând de acel \"unde e - nu e aici\"
\"nu e nici aici, nu e nici aici\" - strigau si sertarele și pereții și aerul -
se zbăteau de moarte
sertare zburau - forme exterminatoare de forme
așchii se însămânțau în mine, pulsau cu precizie
eu-mâna-sertarul - o olimpiadă modernă
\"nu e aici, nu e aici - UNDE POATE FIIII\" - striga energia dispersată disperată
a ființei mele -
mă îneca plânsul, deznădejdea, moartea
\"nu e aici, Dumnezeule\" și pumnii izbeau pereții elastici,
încăperea devenise prea strâmtă așchiile nu mai zburau
sertarele zăceau moarte peste tot, creierul meu purulent
pierduse ceva drag
pumnii izbeau pereții-tobe elastice, iar încăperea strâmtă
mă lăsa doar să plâng să deznădăjduiesc să mor
o dată, de două ori, de trei ori...
022966
0
cred că asta îmi place cel mai mult.
cauți prea febril, de-aia nu găsești....o dată, de două ori, de trei ori...ramificicările duc la rătăcirea ființei, la moarte...hmmm, daaaaaaa...
ps. vezi că \"Înneacă\" nu se scrie cu doi de \"n\"