Poezie
Tunelul Galben
al meu
2 min lectură·
Mediu
Și iată că într-o bună zi
despachetezi și regăsești tunelul galben.
Te uiți la el, îl studiezi,
vezi că-i mai galben ca niciodată,
treci prin el, în măsori cu pașii,
îl pipăi, îl miroși, îl deguști,
faci mișcări de bază, faci câteva jonglerii cu el, mă rog -
exact așa cum faci cu un lucru
pe care l-ai regăsit și
vrei să vezi care-i starea lui, ce s-a mai petrecut cu el
tot timpul acesta.
\"mda... tunelul galben...\"
\"Ce mai, tunelul galben!\" - o să le povestești amicilor enuziasmat.
\"tunelul galbeeen?!\" \"daaa măăăi, tuuneelul g-a-l-b-e-n, dacă-ți z-i-c!\"
stupefiaaați...
\"tunelul galben în sus - tunelul galben în jos!
da\' ce-i măi frate măi tunelul ăsta galben
de care tot pomenești?\" -
o să te întrebe cineva într-o zi,
uimit că pomenești atâta de tunelul galben.
Curios o să te întrebe.
\"Cum ce-i tunelul galben?!
Tunelul galben este Tunelul meu Galben!\"
\"Cuuuum?!\"
Nesatisfăcut de răspuns,
de un răspuns atât de simplu și la îndemână,
nesatisfăcut de răspuns,
de faptul că-i un lucru atât de bine-cunoscut,
pe care-l știa fooaaarte bine și el,
întorcându-ți spatele și pufnind pe nas,
va pleca.
Tu, mirat ...mirată,
că nu vede nimeni
minunăția Tunelului Galben - pardon Tunelului Tău Galben,
o să te întorci și tu, în direcția ta de mers,
ducându-te
să vezi
ce mai face
tunelul galben.
mulțumesc!
0104067
0
IG
