Alchimie

bine ca am venit dupa Silvia careia ii multumesc pentru steaua pe care ti-as fi prins-o si eu pe undeva.

florin, sau mihai sau whatever... tu esti din povesti. cresti in cateva zile cat altii in ani. foarte bun poemul. foarte bun. e bine de tot. si nici litere nu ai mancat:) cred ca a venit, in sfarsit, doamna, nu...!!?? altfel, nu se explica...

felicitari

ioana

scuze!!! am venit cu un drob:)
inlocuieste florin cu alt nume:)

pana la urma trebuia sa ne surprinda si el:)
prea multe grade as zice eu (fara sa carcotesc).

gandurile, privirile, zambetele, cuvintele, suspinele, toate aspira unul spre celalalt, totul tinde sa biruie, sa depaseasca limitele.

un poem ca un pod ale carui capete se pierd in infinit si toate visele lui \"cu aripi obligatoriu albe\" sunt pe partea cealalta de mal.

murmurai
mă minunam de geometria pasiunii tale
peste tot numai grade

bravos, tinere!:)

Silvia:
iti multumesc pentru steluta ta! Incep sa ma simt bine cu stelute in jurul meu! Erotismul ma invaluie, tine de creatie, e normal!

Ioana:
numele meu e mai putin important. Doamna tot nu a venit. O sa vina o alta doamna. Asa e dupa un week-end mai odihnitor: m-am alimentat bine si n-am mai mancat litere (practic, tastatura, dar... ce sa mai o arunc, ii zic la sefu\' sa ia alta!!!)! Si tu si Silvia mi-ati aprins, de fapt, stelute in suflet! (acum sa ma laud nitel: am tendinte de a creste exact ca in povesti!)

Victoria:
dupa ametelile ce le-am produs cu comentariile mele de [...], trebuia sa dovedesc ca nu te-ai inselat cand m-ai luat de suflet! Gradele fiecare reprezinta ceva: 102 grade Armstrong - legatura dintre o molecula de hidrogen si oxigen - apa - necesara creatiei; 37 grade - anunta febra (infectie - desi nu vreau sa fie interpretate astfel aceste grade) in corpul uman - pasiunea ce mistuie; 49 secunde nu sunt grade dar reprezinta cicluri de cate 7 secunde; 10 grade Moch - duritatea diamantului, legatura carbon-carbon, cea mai perfecta. Alchimie.
Va multumesc mult de tot pentru vizita aceasta speciala, pentru cateva versuri scrise azi, 19 iulie 2004.
Cu fruntea la pamant, al vostru, Adrian.

Mi-a placut poemul tau! Exista si in erotism o anumita doza de compasiune artistica. Dar, dincolo de intelesurile metafizice, imaginile simple s-au intersectat intr-o armonie perfecta cu rirmurile de tamburina, intr-un dans nocturn, neinteles si totusi atat de cunoscut, mie.

Multumesc mult! Ai intuit foarte bine ceea ce s-a petrecut aici! Imi place sa tes pe puncte concrete panze invizibile pentru majoritatea ochilor.