Poezie
Umbrele noastre
1 min lectură·
Mediu
Mirosea ca la biserică
ochii tăi mă cercetau blând
poate ai fi vrut să mă mângâi
poate ai fi vrut un sărut
Mirosea ca la biserică
holul era plin de oameni invizibili
holul era plin de gândurile altora
eram singuri
Mirosea ca la biserică
toaca bătea necontenit în plexurile noastre
poate aș fi vrut să te mângâi
poate aș fi vrut să plâng
Mirosea ca la biserică
mirosul acesta îmi amintea
ce tainic palmele noastre se priveau
altădată
Mirosea ca la biserică
a liniște deplină
a mir și rugăciuni
umbrele noastre - \"mai stai...\"
0154.263
0

Asta chiar mi-a placut, dar nu prea inteleg eu versul ala cu mirosul de biserica.