Panoplie

Te-am parcurs în tonuri pe verdele – maroniu al vântului în dansul neputincios al privirii către degetele tale cum mângăie...și-mi spun: Ce liniste... apoi, Culc urechea / peste firele de iarbă și mă trezesc joi catre inserat… când mi-am culcat / a treia și ultima oară / capul pe braț, / s-a facut un semn / și din el am ieșit eu, / ca o pasăre mare, cu aripi crescute drept din piept. Sunt TU... esti TOT un ceas bologic Ce-mi ticaie in cap si / Sunt chiar ea, Tacerea …Sunt vantul ce ma / Bate in fata si in spate, / Sunt tot ce misca-n-nemiscare - / Sunt nemiscarea ce ma misca, / Sunt Tot, caci eu / Sunt absorbit de Tine, Doamne, / Sunt Tu caci Tu esti eu, caci Tu / Esti TOT. ACUM când ți-ai desenat ultima literă a ultimului cuvant, va rămâne amintirea așa cum spui și Nici un nor pe cer - nici o stea nu vor șterge cuvintele scrise cu inima, cu râul, cu dansul, cu… și vor apărea (pre)Texte cu Amintiri și zic DA , ar trebui să fie motto-ul fiecăruia dintre noi. Știi curaj am dar nu vreau să ne batem cu pumnii / în piept / să vedem cine-i mai tare. / Să strigăm \"ura!\" de fiecare dată când câștigăm / și să-i privim cu dispreț pe cei învinși / că n-au putere să se depășească…. / Să le întoarcem și celălalt obraz când ne lovesc / și să-l batem cu putere / in semn de \"nu ți-e rușine mă mojicule?\". Vă rog, poftiți, intrați! și am poftit printre cuvintele tale, pentru două dintre texte meriți steluță dar în acest moment poate fi interpretabilă, o găsești oricând în sufletul acesta plin de iubire… Am ajuns la tine de la povestea cu fluturii...