Proză
(pre)Texte
Amintiri
1 min lectură·
Mediu
Într-o zi doi oameni s-au întâlnit.
Primul, care îl observase dinainte pe celălalt, gândi: \"eu îl stimez foarte mult pe omul acesta. Și mă știu un om plin de sine, care nu întinde mâna oricui. Mulți știu asta pentru că i-am lăsat de multe ori cu mâna întinsă. Omul acesta o fi auzit de acest lucru și poate acum se gîndește să nu îmi întindă mâna dinainte, ca nu cumva eu să nu-i răspund chemării sale și atunci să se simtă... ca și ceilalți. Și pentru că îl stimez mult, am să-i întind primul mâna, în chip de salut!\"
Însă, celălalt, nu nimic știa despre obiceiurile celui din fața lui.
Și în plus, era un om foarte plin de sine, care nu întindea mâna chiar oricui.
002998
0
