Mihai Robea

Este de gândit dacă se poate și fără \"de desen\" și \"de whisky\", datorită paletei de posibilități care se deschid.
Un zâmbet sincer, o poezie în care căldura și omenescul își apropie cititorii.

Probabil pentru al patrulea vers al primei strofe nu poate fi făcut, în traducere, nimic.


Mulțumim

la un moment dat chiar am avut un zambet...nu inteleg de ce \'douamiismul\', ce-o mai fi si asta, ar trebui sa umple stadioane, ...si ma gandeam ca poate saptezecismul, optzecismul si nouazecismul reunit le-a umplut, ..eu cred ca nu este vorba ca tineretul refuza poezia douamiista, etc, ..pur si simplu nu prea este interesat de acei autori care nu spun mare lucru, am probleme cu incadrarile astea, ma rog, ...parca ar fi Regimentul 3 Mucaliti, Regimentul 4 Hopliti, ...iar criticii comandanti dă regimente/garnizoane, lucrul asta se intampla cand o poezie este slaba, anemica, oportunista.
Nu e tocmai corect modul asta de a \'vedea\' lucrurile, cu ocaua mica nu e bine la drum de seara, pai celalalt de care \'partidul a avut grija\' era Nichita, despre celelalte..lucrurile pot fi privite diferentiat, de la caz la caz, e vorba de drame personale, de multe.
Cel mai cuminte, mai ales cand e vorba de literatura, ar fi sa ne plecam in fata evidentei, dincolo de umori..simpatii/ antipatii, rumori..
\"poetii isi vor indeplini nevoie de fronda\"..suna cam ciudat
Ma rog, este libertate, fiecare scrie ce vrea, ce gandeste sau nu.

o torsiune a spiritului wagnerian, poate o depersonalizare prin dispunerea pe verticala intr-un ocean al consumismului ..cine mai stie, articolul este interesant.

tezele enuntate imi par mediocre, contradictorii, nu l-as banui pe autor de exces de inteligenta, de capabilitatea intelegerii unor fenomene pana la substratul profund si autentic nici atat, pe alocuri enunturile frizeaza marxismul, iacobinismul, ceausismul, paradoxal, dar cam asta e adevarul. ceausescu nu visa la o \'cultura\' citadina, la ruperea acelor radacini ancestrale?
Care dintre iacobini exulta \'resentimentarismul\' ca \'legitim-justitiar\'?..si ar mai fi, mi se pare pierdere de timp.

Din punctul meu de vedere este o poezie care merită toată atenția.

Canibalii, cand li-i jele,
mai ataca...dar stiati
ca si-aici unele dame(-s)
devorate-s de fartati?

Sibi, inutil să mai spun că citesc cu interes tot ce scrii. Mie nu-mi plac cuvintele mari și nici cuvintele pompoase. Dar cred că din respect pentru cei ca tine, pentru toți vii și toți morții noștri TREBUIE SÃ MERGEM MAI DEPARTE CA ÎNVINGÃTORI. Noi nu avem de ales. Printre aceia care scriu și pe care-i consider prietenii mei sunt doar bărbați adevărați și femei românce. Să fim impasibili și puternici, mereu mai puternici, totdeauna cu un pas înainte. Eu cred că ăsta e drumul și altă cale nu există.

mi-e teama ca parnasianismul asta mai mult sau mai putin balcanic, uneori aiuritor, injghebat de mici beizadele, dedulcit/indulcit de targoveti ..cu abur ametitor de Balcic..de halva alvita si ce-o mai fi..din lumea asta statuta a artistilor a avut de-a face prea putin sau deloc cu realitatea cutremuratoare a vlahilor/aromânilor din Balcani..si poate ca e mai bine asa.

este clar că prietenul dumitale, Alina, este plin de amărăciune, firesc, de altfel...nu prea înțeleg ce legătură are întrebarea ...dacă au fost comuniști care au tras, nu fiindcă eu aș fi fost vreun comunist, dar atunci toți au ieșit împotriva lui ceaușescu, eu cu ochii mei am văzut în 22 Decembrie 1989 zeci de oameni arzându-și carnetele de partid în Piața Palatului. Adevărul adevărat este că nimeni si nimic nu mai putea opri căderea lui ceaușescu, fiindcă valurile acelea de muncitori ..de 10-20 000 de oameni îi mâncau de vii, chiar dacă dintre ei ar fi căzut câteva sute sau cateva mii, și stiu bine ce spun. Era atunci o bucurie greu de explicat cui nu a trăit-o, o fraternizare, un entuziasm uluitor, se făceau baraje pe străzi, la M, în instituții, oamenii erau gata să-și apere libertatea,
simțeau nevoia să fie utili, folositori cu ceva, am văzut pe unde am trecut femei aducând mâncare, apă, cafea, țigări celor care rămăseseră în zilele și nopțile acelea pe străzi. Am văzut femei de un curaj nebun în zilele de 21 si 22 Decembrie în București, le voi regăsi la fel de dârze în una din facultățile bucureștene rămânând nopțile. Atunci s-a întâmplat o minune, cine spune că știa că ceaușescu o să cadă minte, de fapt mulți nici măcar nu aveau curajul să spere.
Pe mine, unul, nu mă mai interesează, după atâția ani, cine au fost teroriștii, câți au rămas loiali lui ceaușescu și până când, câți au participat la diversiune... mă interesează că poporul român si-a regăsit pentru o clipă curajul și demnitatea, iar asta nu se va uita niciodata.

/\"prin desisul de crengi\" nu-si mai are rostul, dat fiind versul de dinaintea lui, iar o reluare aici mi se pare neavenita.
/daca spui \"mergi in linie dreapta\"...se instaleaza deja o suspensie, senzatia ca nu te opresti, ca atare lui \"la nesfarsit\" nu-i mai vad locul. Si mai intervine o usoara senzatie de stangacie.
/\"vad ochi de cer\" este ceva care poate irita cititorul, fiindca isi poate spune..vrea sa-mi arate ca e poeta. Iar asta trebuie sa hotarasca el. Din pmdv este o pretiozitate inutila. La fel si \"lasand repetat in mine dare de ochi fara pleoape\"
...crengile tari..nu stiu cat de credibil este acest motiv al crengilor tari, imi pare la limita, greu de presupus ca aceste crengi oricat de tari lasa atata sange, ...mai ales ca aici apar infrunzite..poate uscate, poate maracinii din cale, ma rog, voia autoarei.
\"din verdele camuflaj\"?
si ar mai fi ceva..nu stiu daca este cazul aici, dat fiind acel sal..eu cand citesc o poezie scrisa de o femeie vreau sa simt amprenta feminitatii, asa cum vreau sa simt amprenta barbatiei in cazul unei poezii scrisa de un barbat, nu ceva unisex.

O poezie care se poate aduna intr-un echilibru, fara poezeala, sustinuta de imaginea acelor trei versuri reusite din prima parte:

\"ajunge pe pământul umed sub formă de bănuți aurii
astfel încât drumul meu pare un șal vechi ros de molii
așternut la picioare ca o fâșie de covor blestemat\"

este o poezie totală, luminoasă

nu are nici o legatura cu cat de muncit/nemuncit este, fiindca la urma-urmei conteaza doar rezultatul, nimeni nu poate sa fie in locul altcuiva, fiindca e vorba de acele ratiuni pascaliene pe care ratiunea nu le cunoaste, evident ca sinceritatea este sursa reusitei, siretlicurile se simt imediat si nu duc nicaieri..este vorba nu atat de expresivitate, oricat ar conta, ci de a fi intr-un echilibru care sa faca poezia sa comunice, e ceva la care fiecare ajunge/sau nu, este vorba de a distinge intre autentic si iluzoriu, este vorba de personalitatea fiecaruia si mai este vorba de dorinta cuiva de a ramane la ceva ce-l trage in jos.

oricum
aici e joaca de copii

si un soldat nu are nimic cu femeile si copii

\"pot face sa moara balaurul cu limba despicata care ma duce in carca
e asa cum ai strange o gramada de frunze si le-ai da foc
ca sa vezi cum se-nalta\"

acum ce inteleg eu din prima strofa..e ca esti o vrajitoare buna(poate) si puternica..fiindca poti inlocui balaurul care te-a suparat cu un altul, e de presupus ca nu poti renunta la aceasta comoditate..de a folosi acest mijloc de locomotie, poetic vorbind..fiindca esti vrajitoare

\"viata uneori se pietrifica pe tine\"..fie vorba intre noi,, cam calcaros, chiar daca steaua e de mare .si se lipeste

asta e ciresul vietii in care cresc paturi de spital, tot e bine, ca avem ce culege

in ultima strofa..\"invinetesc aerul sunt o lovitura
care nu trece\"..poate \"simt\" in loc de \"sunt\" mai era cum mai era

si dupa asta urmeaza:
\"cateva tevi colorate incep sa se decojeasca vesel
ca o exeternare
de primavara\"

e ce se vede
cat de credibil poate fi?

pe scurt, ai altele care isi merita locul, nu si asta

savuroasă poveste, briliant, evident că am ascultat-o cu aceeași plăcere ca și pe celelalte de pe YouTube.

Nu se poate câștiga nici o bătălie doar cu avangarda, fie ea și literară, chestie de strategie elementară.

dincolo de ce transmite, dincolo de \"simplitatea\" asta, de folosirea meșteșugită a majusculelor, este impresionant cum sunt reținute sensurile și de fiecare dată la locul lor (iar starea pe care o reușești transmite tocmai sensuri, lucru foarte rar), coborând spre străfunduri, doar la Zaharia Stancu am mai întâlnit acest CEVA...urmăresc felul în care se construiește ce scrii și de fiecare dată sunt impresionat

un sat întreg așteptând lumina Adusă, având în față străchinile astea de mii de ani
această aparent-amară detașare, de fapt înțelepciune, care-și iese din marginile ei..mă gândeam la Brâncuși, mă gândeam la Hamangia..multe ar fi de spus, poate o vor spune cei care sunt mai în măsură să o facă.

Petruț...te puteai naște liniștit și înaintea lui Sorescu

sunt lucruri interesante, altele discutabile, efortul merita apreciat, dar ma asteptam sa-i pomeniti macar in trecat pe acei vlahi sud-dunareni care nu-si gasesc loc pe nicari, care au o cultura, o istorie, chiar si o literatura...

Dincolo de comicul grotesc al situațiilor eu văd o atitudine care trebuie înțeleasă în coordonatele ei grave și asumate.
Numai cei care i-au trăit nopțile nedormite știu ce preț a avut.

De aceea respectul nostru, astăzi, merge spre cei care și-au câștigat acest drept. Fiindcă altfel nimic nu poate fi.

\"ca dintr-un șirag de mătănii\" poate ar merge mai bine într-un singur vers

poezie adevărată