Pastel de Martie
Desenez peisaje cu tente De gânduri, culori pastelate, Trăite-n zâmbete absente Aruncate-n nopți de martie. În tăcere, cuvinte cad în gol, Priviri pe furiș, ca doi copii Îți simt
Însuflețire
Dor, Privirile spre tine Dor, De dorul tău. Te am doar în amintire Te am, Și nu-mi pare rău. Țin, Sentimentele departe Țin, La tine ca-n prima zi. Vreau un sărut aparte
Oglinda gândului
E doar un vis în otrava dimineții Aștept măcar o privire, un sărut Un semn de iubire pe parcursul vieții, Împreună să o luăm de la-nceput. Mă trezesc vorbind singur despre iubire, Căci
Povestea Nopții
Cu suflu' greu prin ceața nopții Croind un drum spre răsărit Ascult durerea lunii târzii Ce suspină spre plecarea Lumii noastre vi. Număr pașii ce se-ascund De greșeli din asta viață
Destin.
Aer rece, sfarsit de toamna, Amintiri indepartate Scanteia singuratatii le aprinde: Erai atat de frumoasa, Senzuala, spontana, Erai tot ce-mi doream! Dar, te-am lasat sa pleci. Acum, esti mult
Complet.
Sfărșit de octombrie printre amintiri tărzii, Copaci zbătându-se între viață și moarte, Soarele pal parca bolnav și el de vreme, Aerul atât de rece ce-mi taie respirația, Buzele tremurând de
Numele tău
Ascunziș în melancolia verii Privind pe ascuns, rezemat de geam Lumea ce trece, vine, pleacă Spre nu știu unde, dar ce mai știu? Când pianul cânta de săptămăni întregi, Viorile plâng de dorul ei
Am invatat
Am invatat multe: sa scriu si sa citesc Am invatat sa-nchid ochii si sa privesc Frumusetea apusului, sufletu-mi incalzea Dar in intunericul meu, o lumina, o stea. Am invatat sa pasesc, sa zbor
Dor de inima ta
Mă trezesc din vise, mireasma ta n-o găsesc, Simt absența unui suflet, departe acum Patul gol, ar trebui să fi, să te privesc Unde e sărutul tău? Te iubesc vreau să-ți spun. Mi-e dor de ochii
Chip de inger
Printre mii de gânduri e chip ce strălucește Un chip de înger ce în suflet se zbate În atâtea momente ea în gând zărește Iar vise scrise, definite, create. Sub chipul tău pal se-ascund multe
Apus de toamna
Iar acum, căci soarele a apus Am doar cuvinte și atât de spus A trecut totul, precum o clipă A trecut fericirea, risipită. Credeam doar în iubirea de atunci A dispărut valul, izbit de
Poet nebun
Să fumezi, sub purpura de lună, Ce să alegi între rai și iad? Poet nebun, cu versuri ce răsună În cer...și stele...și cad De durere iau iadul în cunună, Poet nebun, pierdut în vad.
O zi de marti
Lângă digul pustiu privesc nori întunecați, Mă plimb singur acum într-o zi de marți Pe betonul murdar, neschimbat de-atâta timp Dar eu indiferent încet încep să mă schimb. Nu mai sunt cine am
Marea
Închide ochii, simte briza de vară Ascultă marea, se revarsă val cu val Pășește-n nisipul cald seară de seară Privește singur și tăcut apusul pal. Mă cuprind gânduri ce vin acum și
Haos
Cuvintele-s minciuni, fapte fără noimă Gânduri puerile, versuri fără rimă Trecut neînțeles, prezentu parcă mut Flori incolore, trandafir negru tăcut. Inimi frânte, sentimente-nselătoare Nopți
Vis
Închid ochii, respir adănc privind neantul Plec capul pe mâna-mi aproape fără puteri Simt că mă sting, dar nu sunt eu, e sufletul Ce fără de speranță se sinucide Sătul de melancolie, gânduri
Decor intunecat
Decor întunecat, nici urmă de soare Un cer fumuriu, un sunet lent ce moare Lungi priviri ce se sting în văzduhul tăcut Doar un gând melancolic într-un suflet mut. Tăcerea oprește timpul, și
Si daca...
Și dacă aș mai putea păși pe-un alt drum Gândul mi-ar fi tot îmbibat în tristețe Vis dispărut, o speranță făcută scrum Momente moarte, clipe neînțelese. Și dacă ar mai exista vre-un început Nu
Cu timpul
Cu timpul, Bucăți din suflet se desprind din ființă Lăsând amintiri sumbre, zi de zi Mă-ndepărtez subit de-a mea dorință Nu mai uităm, nu mai suntem copii. Cu timpul,
Urmele gandului
Întorc privirea, un șir de urme în spate Lasate de pașii mei pe zăpada moale E pustiu, iar pe alocuri sunt becuri sparte În ceasul tărziu al nopții visele-s goale. Și continui să las urme, dar
Sunete
E un vis neîmplinit ce-mi răscoală mintea Cu un sunet amorțit ce-mi deschide setea De fericire, dar aud pianul cum plânge Asta mă-nfioară și-mi curg lacrimi de sânge Iar ochii mi se-nchid, mă văd
Sper
Absent de realitate visez în neștire O voce-n cap îmi șoptește întruna: scrie! Ce să mai scriu, când culorile au dispărut Doar sunetele astea de pian le mai aud Curcubeul e alb-negru sau chiar nu
Sunt multe
Sunt multe stări rare, multe sentimente Am trăit multe vise, multe regrete Înconjurat de dorințe, de speranțe Zile negre judecat, ca în instanțe Nopți albe plătite cu lacrimi ciudate Ce inca nu
Vreau sa plec
Vreau să plec de aici, să am aripi să zbor Vreau să dispar, să mă ascund după vre-un nor Cuvinte să las în urma drumului meu Obosit-am să mai port sufletul meu greu. Am atins acum un orizont
Ultime clipe
Nepăsător mă schimb pe zi ce trece Precum viața asta ce stă să plece Merg singur pe străzi și mereu cu alt gând În spatele meu e doar fum alergând. Gândurile încep să mă răpună Ura din capul
Vraja ta
Mă pierd acum în gânduri când te privesc Mă pierd în ochii tăi, dar mă rănesc Îmi zămbești, iar flacăra din mine Crește din jarul aprins doar de tine. Drumu-mi din ce în ce mai confuz, de
Incercarea
Încercarea de-a schimba totul în bine, Încercarea de-ați face o viață bună Mi se pare absurd, viața mea e-n rime, E fără un zămbet și totul trist sună. Încercarea de-a fi bun în asta
Prim Craciun
E acum primul Crăciun când singur mă simt, E prima dată când cadouri nu doresc, Bradul să fie gol, e grotesc, dar nu mint Am uitat de tot să trăiesc și să iubesc. Privesc pe fereastră, ninge-n
Sunetul apei
Aud acum doar sunetul apei line, Curgând agale peste pietre mate, fine, Fără un gând, ajutându-se pe sine S-alunece pe alibi line, largi, senine. Sunt precum văntul iar rece inima mea, Bate în
Caut in disperare
Caut, caut în disperare: Caut fericire și iubire, Să privesc cu nepăsare Gându-mi în neștiire. Caut, caut în disperare: Caut locul meu de veghe Unde-s liniști mari și rare Unde nimeni nu mă
Schimbarea
Un nor negru mi-a acoperit simpla viață Făcând să privesc acum doar în ceață Nu mai primesc nici căldura de dimineață Totu\' a făcut ca sufletul să-mi fie gheață. Acum fiind singur pe acest
O Iluzie
Pășește ușor în odaia mea rece Înfiorător pe lănga mine trece E pe jumătate dezbracată E intr-o rochie albă, mată Privind-o în ochi apăsător Îmi aduce aminte de un dor De a simți o iubire langă
În toi de vară
E seară, în toi de vară E o frumusețe rară O priveliște de sus Un oraș, de vânt râpus. Sunt doar eu, si-al meu rece gând Mă simt acum mult mai plăpând Privind spre a mea natura E doar a
Urmări ale cuvântului
Cuvântul e unealta de studiu Ea e totul, e al meu preludiu Ce mă-nconjoară întotdeauna Cănd apare soarele și luna. Scriind cuvinte nepăsătoare Dând frazelor puțină culoare Uimind ceea ce
Iubirea-mi dorita
S-a întunecat total afară Fericirea mea începe să piară Privind bolta cerului înstelat Ce magic de lună e luminat. Cu gândul îndepărtat la ea O nouă iubire, atât de grea Ce mă-nvălui cu
Căutând timpul
Al meu timp în urmă lăsat A lăsat totul întristat Pierdut și el pe undeva Simțit de mine cândva. A adus speranțe mărețe Alungând a mea tristețe Dar acum, plecat departe Undeva, într-o altă
Argumentul plecării
Doru-mi mare pentru tine Ale ei rime frânte-n sine Eu revenindu-mi din tristețe Nu mai văd a ei noblețe. Parcă-i singură pe pământ Cu al ei suflet ce-i e frânt Simțindu-mă eu vinovat Mă văd
O tanara divina
O văd în fața ochilor mei Pare fiica unor zei Atăt de blănda în sine Uitându-se sinceră la mine. Vrăjit de ai ei ochi blănzi Te fac orice să-i răspunzi O culoare atăt de aprinsă Ce de nimeni
O noapte tarzie
Singur pe strazi hoinăresc Pe nimeni eu,nu mai zăresc Cautând vreun prieten,cineva O iubire pierdută,undeva. E târziu,e prima oră în noapte Acum vorbesc singur,în șoapte Poate înebunesc sau
Ploaia apusului
Întins pe spate, iarba-i moale Stau, privesc frumosul soare Cum apune după dealul verde Uimit cum în văzduh se pierde. E o culuare de neatins Un roșu-galben aprins E atât de
Ultim adio...
Mi-e dor de ea, de tot ce mă înconjoară A lăsat totul, totul să moară Acum stau și totul regret A fost greșeala mea, dar n-o să mai repet. Timpul tot s-a scurs Atât și soarele, și el a
Cararea
Dintr-o dată văd În față o cărare Ce mă așteaptă zisa-i eu că pare Tot gândindu-mă ce să fac Să o urmez? să-i fac pe plac? Luându-mi în dinți inima Lăsând în urmă versul si rima Plecăi spre
