Poezie
Povestea Nopții
1 min lectură·
Mediu
Cu suflu' greu prin ceața nopții
Croind un drum spre răsărit
Ascult durerea lunii târzii
Ce suspină spre plecarea
Lumii noastre vi.
Număr pașii ce se-ascund
De greșeli din asta viață
Căci fericire am distrus
Suferința-n prag de noapte
Îmbrățișam la apus.
Un singur nume am iubit
Și-o singură dorință am avut:
Ce-am rănit să mă ierte măcar
Să o vreau înapoi ar fi meschin
Liniștea-i cel mai depreț dar.
Ochi negrii de sticlă
Se lovesc de prima rază
Sfârșitul nopții, ajuns la defileu
Sfârșit de cerneală, de poveste
Căci ai plecat din visul meu.
001886
0