Poezie
Sunt multe
1 min lectură·
Mediu
Sunt multe stări rare, multe sentimente
Am trăit multe vise, multe regrete
Înconjurat de dorințe, de speranțe
Zile negre judecat, ca în instanțe
Nopți albe plătite cu lacrimi ciudate
Ce inca nu s-au uscat.
Mi-am dorit multe stele, dar au dispărut
Atunci cerul sa-norat și-a devenit mut
Iar multor bănci le-am ținut compania mea
Singur, înfrigurat, o așteptam pe Ea
Dar ea n-a mai venit si dezamagit fiind
Am pus punct atunci pe veci.
Cu doar o atingere am distrus totul
Viață, libertate, încredere, rodul
Am primit cuvinte reci, care m-au mișcat
Uitând cine am fost iar asta m-a schimbat
Sunt multe drumuri bune, eu nu le-am găsit
Satul de cautare am plecat in neant.
012716
0
Răzbat din cuvinte trăiri grave, nepotrivite vârstei.
Regrete, judecat ca-n instanțe, lacrimi devenite ghiață, n-am plătit multe datorii, sunt cuvinte grave, născute în urma unei traume majore într-un suflet sensibil și în care eu cred!
Eu cred că nu este pierdut!
Expresia-balanța vieții-este o referire subconștientă la o justiție, ca instamță umană, necontestată.
Distrugând viață, libertate și încredere,
eu am ales unul,
cel întunecat,
cel rece.
Nu am dorit să reiau finalul
îsta mi-e drumul1
Nu ăsta e drumul și dacă acest comentariu va trece de acel OFF, și sper că va trece, copile voi fi lângă tine, sprijinindu-ți mâna pe drumul literelo, atât cât știu. ââPe lângă asta, dacă simți nevoia unui prieten , cam bătrân dar prieten, scrie-mi pe adresa: dona_viorel@yahoo.com
Te voi ajuta să treci pe drumul cel bun și să uiți drumul cel rău.
Cu drag, bunicul Viorel