Poezie
Sunete
1 min lectură·
Mediu
E un vis neîmplinit ce-mi răscoală mintea
Cu un sunet amorțit ce-mi deschide setea
De fericire, dar aud pianul cum plânge
Asta mă-nfioară și-mi curg lacrimi de sânge
Iar ochii mi se-nchid, mă văd singur într-un parc
Petala străpunsă de săgeata unui arc
Îmi taie privirea, acum rămân neclintit
E un cadru ireal de ceață risipit.
Sunetul continuă să mă amețească
Visul încet încet dă să se risipească
Dorul de fericire mă cuprinde, oftez
Și-atunci cu degetul un curcubeu desenez
Și-l privesc, aducăndu-mi aminte de culori
Care îmi deschideau sufletul de multe ori
Acum doar pete negre se-avântă spre mine
Creând doar versuri triste îmbibate-n rime.
002.252
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Petrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Petrescu. “Sunete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-petrescu/poezie/13929819/suneteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.