Poezie
Vis
1 min lectură·
Mediu
Închid ochii, respir adănc privind neantul
Plec capul pe mâna-mi aproape fără puteri
Simt că mă sting, dar nu sunt eu, e sufletul
Ce fără de speranță se sinucide
Sătul de melancolie, gânduri negre
Sătul de sunete de pian nesfărșite
Lacrimi reci se izbesc acum de pământ
Creând armonia sunetelor lente
Nu-mi găsesc sfărșitul nici de drum, nici de vers
Timpul scurs fără mine, fără voia mea
Clepsidre sparte, ceasornice stricate
Totul ar fi frumos de-ar fi irațional.
002238
0