Poezie
Prim Craciun
1 min lectură·
Mediu
E acum primul Crăciun când singur mă simt,
E prima dată când cadouri nu doresc,
Bradul să fie gol, e grotesc, dar nu mint
Am uitat de tot să trăiesc și să iubesc.
Privesc pe fereastră, ninge-n disperare,
Copiii vioi, alunecă pe gheață
Simt bucuroși spiritul de sărbătoare,
Nu le pasă că mâinile mici le-ngheață.
Eu, am uitat să simt neaua rece în mâini
Am uitat să simt iubire, fericire,
Și-acum trăiesc într-o lume plină de răni
Amintindu-mi de trecut și amăgire.
Mi-e mila de mine atunci când mă privesc,
Parcă-s o fiară însetată de ură
Și m-am săturat singur să mă tot rănesc,
M-am săturat de singurătatea pură.
002.361
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Petrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Petrescu. “Prim Craciun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-petrescu/poezie/13918331/prim-craciunComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.