Poezie
Cu timpul
1 min lectură·
Mediu
Cu timpul,
Bucăți din suflet se desprind din ființă
Lăsând amintiri sumbre, zi de zi
Mă-ndepărtez subit de-a mea dorință
Nu mai uităm, nu mai suntem copii.
Cu timpul,
Gândul s-a schimbat și rămân neclintit
Când mă privesc în oglinda rece,
Timpul nu se măsoară, e doar mit
Că trăim în el, noi nu știm cum trece.
Cu timpul,
Și dragostea s-a stins odată ea
Doar poza cu noi în rama veche
Stârnește amintirea, precum o stea
Ce nu mai există, dar se vede.
Cu timpul,
Vor trece toate: clipe, sentimente
Va rămâne amintirea, trecut
Și vreau să uit de unele momente
Sufletu-mi piere, eu rămân tăcut.
002499
0