Mihai Miro

Cântăreț înaripat, Neam cu mierla, deputat, A cântat fără succes, De curând la un congres.

Are fălci, are și limbă, E`o unealtă primitivă, De pornește se preschimbă Și devine guralivă.

Ieri bătută de copii, Azi plină de bălării, Ca de foc e deranjată, Cu intenții de-i călcată.

Limită e și hotar, Pentru viață, pentru har, E o neplăcută stare Și un loc de afirmare.

M-a votat tot natul Și acum pretind: Nu-mi permite patul, Cât vreau să mă-ntind.

Ca să fie confirmată, O zicală din popor, Ochii-au început să-și scoată, Procuror la procuror.

A muncit din răsputeri, S-aibă mușchi, s-aibă averi Și-acum pleacă din Senat, Om bogat, bine legat.

Ostenit de-atâta scris, Face-acuma mic popas, Pentru cel mai mare vis; Noul său volum IMPAS.

Prim-ministu-având probleme, Sigur îl vom opera, Mai târziu sau mai devreme, În genunchi să poată sta.

De când este divorțat, A schimbat munci și servicii, Zi și noapte-a învățat, Dobândind mai multe vicii.

Declarația lui Rus, Nu-i deloc răutăcioasă, Motivează că a spus, Ca unul plecat de-acasă.

E pe vale, trecătoare, Te trimite la plimbare, Este lent, e și vioi, Înainte, înapoi...

Pașii lor se știe, Tensiuni provoacă; Iohanis și-i scrie, Ponta tre`să-i facă.