Mihai Miro

Miron Mitrea și cu Geoană, Dau pe la Izvor pomană, De se miră cei ce gustă: \"Consistentă sărăcustă\"! Sărăcustă(zona Brașovului) = priveghi la care se servește o mică gustare și ceva de

Fiind zi de sărbătoare, Parlamentu-i la plimbare Și găsesc că e firesc; Sărbătoresc \"cei ce muncesc\". Rog editorul; dacă textul nu corespunde, să fie trecut în \"Pagina autor\"

Membrii CSAT au fost chemati la “bord”, De “căpitan”, binențeles Și au ajuns la un acord, Dar nu s-au înțeles.

Cînd te văd Căline, Beau pocalul urii, Căci relația cu tine, E contra-naturii.

Mă mai iau și eu săracul, Ba de unul , ba de altul. Sper să nu am ghinion, Ca ăla… “Armaghedon”.

Fiind președinte pentru toți, Nu știu cum de nu socoți ? Că dă bine la popor, Dacă bei și prin Obor.

Bînd mai mult decît un șpriț, Cu Gigi la Golden Blitz, A demonstrat la conaționali, Că-n fața legii toți suntem egali.

Ce se-ntîmplă în partid, Nu-i banal și nici stupid. I se spune pe la țară \"Roitul de Primăvară\".

Vă spun să vă liniștesc: Nu-s murdar, că-s bănățan. Mult parfum eu folosesc Și Săpun de Iorgovan.

PSD-ul în șarade, Vrea să-și schimbe garderoba Și cînd tot partidul arde, \"Bunicuța\" bate toba.

Pe Adriana Bahmuțeanu, O tot paște ghinionu, De trei ori căsătorită, Tot de-atîtea... prigonită.

Chiar de-a fost un suicid, Ce vă spun nu e un fleac: Iată că țigarile ucid Și pe cei care le fac.

Cu prestanță și titrat, Te-ai dat mare democrat. Eu modest și fără școală, Iți dau lecții de morală.

Venirea noastră pe pămînt, E un mister și e un Dat. Noi primul pas îl facem spre mormînt, De foatre multe ori aplaudat. Deși nu pare, trăim într-un infern. Ne ducem crucea blestemați de un

Tot așa din taxă-n bir, Ei ne țin într-un delir Și plătim un bir cumplit, Pentru orice an trăit.

Nu-s rebel, Nu cer nivel, Nu comit nici un exces, Daca cer să am acces.

Cum se respectă uniform, Ea s-a bucurat enorm, Că a primit de la el, Doar un simplu ghiocel.

Primind doar o limuzină Și-o brățară de platină, Ea îi spune cu emfază: Nu-i nimic, gestul contează.

Mișcîndu-și ochii încetișor, Pe soție s-o aline, El i-a dat drept mărțișor, Două lacrimi cristaline.

Nu-i elastic, dar se-ntinde, Tot mai mult ea ne cuprinde. E și mare, e și mică La parchet face potică.

Guvernanților! vă zic: Ca să trăim de azi pe mîine, Pe lîngă acest ieftin circ, Dați-ne și niște pîine.

Toți zicîndu-i socru-mic, A dat dar un \"mizilic\": O vilă și trei merțane, Demonstrînd că este mare.

Eu un lucru nu discern; Corupția ce ne apasă, E pe masă la guvern, Sau e la guvern, în masă?