Mihai Miro

Știți că eu sunt Scorpion, Cu fibră de portocal. Vreau să ajung campion La săritul peste cal.

Te rog să fii mai atemt, Da-mi ceva mai consistent, Nu umbla cu suc de mere, Că-s însetat...de putere.

Despre premier se spune, C-a vîndut o acțiune, De 0,25 Lei Noi, Cu 10.000 de euroi.

Dacă acum crăpați de ciudă, Că am moștenit o \"biată\" rudă; Ce-o să faceți de uimire, Cîmd voi lăsa eu moștenire?

Mostenirea ta mă buimacește Și am devenit nevrotic. Eu te-am îngropat creștinește, Tu vrei să mă-ngropi politic?

Ați văzut că \"Prostănacul\" A-nceput să scoată capul? În problema cu mătușa, El a aruncat manușa.

Câțiva parlamentari de bani-gata, Sunt chemați să-și facă armata. Vreau să fie-ncorporați, Dar cu solde de soldați.

Roman să ia \"Vocabularul\", Iar Nastase \"Capitalul\". Prostănacul cel de Gioană, Să rămînă cu \"Gruparea Ardeleană\".

Deși pare stranie Mătușa cu danie, Te întreb pe mătăluță: Ce-aștepți de la \"bunicuță\"?

Mamă! are bani, are...de toate. Mai mult nu spun că-l deochi Și-l iubesc de nu se poate, Mai ceva ca sarea-n ochi.

Nu am noapte, nu am ziuă. De cînd sunt la doi stăpîni, Nu numai că bat apa-n piuă, Dar tai și frunză la cîini.

Stind la copcă toată noaptea, Sprijinit de un tutore Am pierdut, pe cînd luna apunea, Un somn de vreo 10 ore.

De e seară, de-i în zori, Ei sunt tot cu capu-n nori. Spune unul mai major; Să ne-ntoarcem la popor!

Ca să nu fiți umiliți, Oriunde să fiți primiți, Pe Sena sau pe Tamisa, Integrati-vă în MISA.

După un an de guvernare, Cei cu buzunarul mare Si-au făcut rost și de saci, Să-i umple de la săraci.

Deși a fost lovit în gură Și-a rămas fără un dinte, Spune cu mare bravură; M-a cinstit domn`presedinte.

Sunt mereu în gura lumii Și în blestemele mumii. De-s bătrîni sau tinerei, Toti ar vrea vreo două-trei.

Toată vara s-a plimbat La Mărăcineni în sat. De ce nu merge dumnealui Și pe Valea Oltului?

Din ce-a fost cu-n an în urmă, Marea speranță portocalie, A rămas doar o fărîmă, Searbădă și cenușie.

Mi se pare că proverbul cu năravul și cu părul în schimbare, e valabil respectivul, chiar și la un lup de mare.

Intr-o cumpănă de ani, Un bătrîn senil întreabă. Dacă tot nu avem bani, Nu ma lași văduv, măi babă?

Toti alesii sunt pe vale, Dar nu unde tu vrei. Nu pe Jiu unde e jale, Ci pe Valea Prahovei.

Cît ai fi tu de deștept, Modestia-i un defect. Vrei s-ajungi unde sunt eu ? Fii obraznic, ai tupeu.