Poezie

Destinul

In amintirea lui Laura Stoica

1 min lectură·12 martie 2006

Mediu

Venirea noastră pe pămînt,

E un mister și e un Dat.

Noi primul pas îl facem spre mormînt,

De foatre multe ori aplaudat.

Deși nu pare, trăim într-un infern.

Ne ducem crucea blestemați de un destin,

Contaminați și-mbolnăviți etern,

Murim în fiecare zi cîte puțin.

C-o moarte toți suntem datori,

Acesta e tributul vieții,

Dar, una e bătrîn să mori

Și alta-n floarea tinereții.

Din cîte sunt Dumnezeiești,

Eu cred că-i cea mai crudă soartă,

Cînd viață vrei să dăruiești,

Să mori cu pruncu-n burtă.

De-aceea, eu ca bun creștin

Vă-ndemn: dacă puteți, să faceți bine

Și să lasați la cei ce vin

Cîte-o frumoasă amintire.

001.741

Mihai Miro. “Destinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-miro/poezie/170590/destinul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.