Mihai Miro

Carte deschisă sub nucul din grădină cititor vântul. Imobilizat de o viață întreagă gândul aleargă. Copilaș furat peste tot e liniște hoțul e somnul.

Patriot de anvergură, Milostiv, bogat -de gură- Ispășește-acum canoane, Printre robe și sutane.

Știți care e drama? -Spune unu-n piață- Gazul și arama, Nu s-au dat pe față.

Îmi aduc aminte, Cum rostea Ioana, Primele cuvinte: Ma-ma!, Ta-ta!, Na-na!

E micuță, e drăguță, Pare pui da-i bunicuță Și-a ajuns proverbială, Pentru vise și tocmeală.

Nu fi disperat române, Pentru crudul tău destin. Ai tu cea mai scumpă pâine, Dar și circul cel mai ieftin.

Să umble călcat, curat, Asta i-a fost voia. După ce s-a însurat, L-a călcat nevoia.

"Formă" instituțională, Leac e pentru istovire, Dar și cea mai colosală, Sursă de îmbogățire.

Era un nimeni în Muscel, Când l-a-ntâlnit pe Norocel. Acum e cunoscută-n bloc, Că e bătută de noroc.

Miting electoral Multă lume roată. Liderul e la mijloc Și încep deodată, Bătaiea de joc. Nedumerire Se întrabă satul, În repetate rânduri: Cum de și-a rupt gâtul, Doar căzând pe

Îmi seca lacrimogena, De-ar fi fost să aibă parte; De-o pădure Bonaparte, Iar Băsescu de Elena.

Deși pare nu e șchioapă, Stă pe foc și nu pe apă, E suport pentru mâncare Și simbol de'nsurătoare.