Mihai Miro

Știți care e drama? -Spune unu-n piață- Gazul și arama, Nu s-au dat pe față.

Îmi aduc aminte, Cum rostea Ioana, Primele cuvinte: Ma-ma!, Ta-ta!, Na-na!

E micuță, e drăguță, Pare pui da-i bunicuță Și-a ajuns proverbială, Pentru vise și tocmeală.

Nu fi disperat române, Pentru crudul tău destin. Ai tu cea mai scumpă pâine, Dar și circul cel mai ieftin.

Să umble călcat, curat, Asta i-a fost voia. După ce s-a însurat, L-a călcat nevoia.

"Formă" instituțională, Leac e pentru istovire, Dar și cea mai colosală, Sursă de îmbogățire.

Era un nimeni în Muscel, Când l-a-ntâlnit pe Norocel. Acum e cunoscută-n bloc, Că e bătută de noroc.

Miting electoral Multă lume roată. Liderul e la mijloc Și încep deodată, Bătaiea de joc. Nedumerire Se întrabă satul, În repetate rânduri: Cum de și-a rupt gâtul, Doar căzând pe

Îmi seca lacrimogena, De-ar fi fost să aibă parte; De-o pădure Bonaparte, Iar Băsescu de Elena.

Deși pare nu e șchioapă, Stă pe foc și nu pe apă, E suport pentru mâncare Și simbol de'nsurătoare.

Se aud tot aberații, Că vor naște și bărbații. Mirarea nu-mi pot ascunde; Bine, bine, dar pe unde?

Stâna oi mai are Și le mulg ștrungarii, Iar pe baciu`-ăl mare, Nu-l mai vor măgarii.