Demisii

Vom avea se pare,
Demisii -în fine-
Una de onoare,
Alta de rușine.

Nu văd cum s-ar putea repara aritmia din versul al doilea, fără a afecta ultimele două versuri care sunt bine scrise... Să vedem și părerea celorlalți!
Aș umbla pe la punctuație.

Cuvântul demisii să apară în titlu, iar în text să fie înlocuit cu reunțări.

Vom avea, se pare,
Renunțări, în fine:
Una de onoare,
Alta de rușine.

Ceva se pierde, dar așa nu poate rămâne, pentr că aritmia deranjează pe orice epigramist (cu excepția a cam 99% :)).

Pentru-a țării bine,
Vor ceda, se pare:
Unii de rușine,
Alții la onoare.

Vedeți că, în primul vers, binele este al țării.
Acum, e construit corect catrenul, dar ideea cu demisia de onoare și de rușine era mai bună. Ați putea lua în calcul varianta propusă de GPI, sau alta. Cum arăta prima variantă, mă gândisem la ceva de genul "O demisie de-onoare/ Și o alta de rușine".

Sper să-mi dați, cu autograf, o carte, când veți publica epigramele. :)

"și unii, și alții"? Eventual, lăsați subtitlul inițial, și scurtați titlul.

Cum se fac "emisii"
Făr câștig de-un șfanț,
Vom vedea demisii
Că-s făcute-n... lanț.