Mihai Miro

Când aud popi predicând, Că Dumnezeu e Bun și Blând, Mâ întreb: (la o adică) De ce să-mi mai fie frică?

Femeile democrate, La școala de vară, Întrun cor au cerut toate: Prostituție legală!

Pe un tușier banal, L-ai bătut fără mănușă. De te luai de central, Nu stăteai acum pe tușă.

Marinari! E bine: Cum nu sunt vapoare, Navigați ca mine, Pe simulatoare.

Pe-un soare dogoritor, Vrându-și setea s-o înece, Mortu-ntreabă pe cantor: -Mai e pân la Bolta Rece?

-Domnul doctor, ce mă fac? Soția mi-a explodat. -Ai acasă Antimigren? -Doar Trinitrotoluen.

La referendumul pentru suspendare, Au votat pe listele suplimentare; 37 saci, doldora de cutre, 6 cutii și ceva plase albastre.

De când în UE am intrat, Sigur, ne-am civilizat. Bătăile sălbatice, Au devenit domestice.

-Câte locuri ai primare, De la toamnă-n grădiniță? -Cred că 40, din care; 20 lângă portiță.

Hai, veniți copii ștrengari, Câți mai mulți la Năvodari Și de sunteți norocoși, Vă întoarceți sănătoși.

Tânăr și cu vise, PITTIȘ de-acuma, S-a dus în \"culise\", Pentru totdeauna.

A cerut prietenilor, Ca Iliescu; Ajutor! Ce făceau bucureștenii, Dacă iar veneau minerii?

Cine-i? Când apare, Gunoiul dispare Și pe loc răsare, Floare lângă floare.

De ce nu asculți de mine? Zilnic faci câte-o trăsnaie. Nu mai ești un oarecine, Să te duci pe la gunoaie.

Poporul, umil și flămând, Cu pioșenie stă la rând. Cei coborâți din limuzine, Intră îmbuibați,fără rușine. (Să mă ierte Dumnezeu)

Într-un spital de clasa întăi, E liniște și-mpăcare. Bolnavii, toți la căpătâi, Au sfeșnic și lumânare.