Mihai Miro

Tovarășa mea de viață, E o proaspătă dulceață, Că cea veche (fie zise) De mult se zaharisise.

Un distins parlamentar, Cu averea ca o salbă, Acuzat c-ar fi murdar, S-a mutat în Balta Albă.

Când aud popi predicând, Că Dumnezeu e Bun și Blând, Mâ întreb: (la o adică) De ce să-mi mai fie frică?

Femeile democrate, La școala de vară, Întrun cor au cerut toate: Prostituție legală!

Pe un tușier banal, L-ai bătut fără mănușă. De te luai de central, Nu stăteai acum pe tușă.

Marinari! E bine: Cum nu sunt vapoare, Navigați ca mine, Pe simulatoare.

Pe-un soare dogoritor, Vrându-și setea s-o înece, Mortu-ntreabă pe cantor: -Mai e pân la Bolta Rece?

-Domnul doctor, ce mă fac? Soția mi-a explodat. -Ai acasă Antimigren? -Doar Trinitrotoluen.

La referendumul pentru suspendare, Au votat pe listele suplimentare; 37 saci, doldora de cutre, 6 cutii și ceva plase albastre.

De când în UE am intrat, Sigur, ne-am civilizat. Bătăile sălbatice, Au devenit domestice.

-Câte locuri ai primare, De la toamnă-n grădiniță? -Cred că 40, din care; 20 lângă portiță.

Hai, veniți copii ștrengari, Câți mai mulți la Năvodari Și de sunteți norocoși, Vă întoarceți sănătoși.

Tânăr și cu vise, PITTIȘ de-acuma, S-a dus în \"culise\", Pentru totdeauna.

A cerut prietenilor, Ca Iliescu; Ajutor! Ce făceau bucureștenii, Dacă iar veneau minerii?

Cine-i? Când apare, Gunoiul dispare Și pe loc răsare, Floare lângă floare.

De ce nu asculți de mine? Zilnic faci câte-o trăsnaie. Nu mai ești un oarecine, Să te duci pe la gunoaie.

Poporul, umil și flămând, Cu pioșenie stă la rând. Cei coborâți din limuzine, Intră îmbuibați,fără rușine. (Să mă ierte Dumnezeu)