Mihai Miro

-Spune-mi mamă de ce oare, Din a președinților salbă Nu-i nici unul de culoare? -Fiindacă stau la Casa Albă.

Spune fără nici o jenă, Hrebenciuc cel îndrăzneț: Eu și prietena Elena, Ne-am distrat la Poponeț.

Fostul și cu actualul, Ai agriculturii bossi Și-au luat pentru tot anul, Pălincă și caltaboși.

Domn\'Băsescu cu trufie, Zice calm dregându-și vocea: Patriarh a vrut să fie, Atuncea să-și ducă crucea.

Nu-i normal și-s necăjit, Că Băsescu m-a mințit. Eu joc ca un cal buiestru, El cu mine Popa-Prostu.

Toată viața de holtei, Te-ai ținut doar de femei. Văd că și-n ziua de azi, Te mai ții ca să nu cazi.

Pe-un elev de generală, Îl tot întreabă vecinul; -Ce-ți place mai mult la școală? -Sincer? laptele și cornul.

Din primărie vă promitem; (Și succese să vă urăm) Că astăzi cu toți\'ncepem Școala să o reparăm.

Mircea Geoană-i vrăjitor Și ne e de ajutor. Așa frumos a vorbit, Că pe toți ne-a adormit.

Doi orfani din două sate, Se jeluiesc pe un tăpșan: - Tata-i mort, luat de ape. - Și-al meu în Afganistan.

Tovarășa mea de viață, E o proaspătă dulceață, Că cea veche (fie zise) De mult se zaharisise.

Un distins parlamentar, Cu averea ca o salbă, Acuzat c-ar fi murdar, S-a mutat în Balta Albă.

Când aud popi predicând, Că Dumnezeu e Bun și Blând, Mâ întreb: (la o adică) De ce să-mi mai fie frică?

Femeile democrate, La școala de vară, Întrun cor au cerut toate: Prostituție legală!

Pe un tușier banal, L-ai bătut fără mănușă. De te luai de central, Nu stăteai acum pe tușă.

Marinari! E bine: Cum nu sunt vapoare, Navigați ca mine, Pe simulatoare.