Mihai Miro

Când apărea pe scenă, Se-mpiedica în trenă. De când e-n politică, În limbă se-mpiedică.

A plecat de dimineață, Să ia un buchet din piață, Dar s-a-ntors târziu acasă, Cu un damf de Tămâioasă.

Și la noi un boschetar, Vrea acum parlamentar. Singurul motiv ar fi; Să aibă unde dormi.

Va spum: bucureștenii mei, Fiți creștini și dați ofranda, Pentru săracul Constanda, C-a suferit pentru Bordei.

De ce nu-s și celelalte Zile, pline de noblețe? Că femeile în toate, Strălucesc de frumusețe.

Intrăm până vine vara, În Cartea Recordurilor, Fiindcă România-i țara, Tuturor impozitelor.

Fetelor! eu vă spun vouă: De s-opresc la jumătate, Urmăriți-i; pe la spate, Ei taie Viagra-n două.

După obicei, reiese: Babele sunt pe alese. Dar soția mă întreabă: Ce-ai ales tu zici că-i babă?

Fostul ministru al Justiției, Tudor Chiuariu, s-a dus, vineri dimineață, din proprie ințiativă, la sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) pentru că a vrut să depună marturie în dosarul

A făcut senzație, Cu a lui poluție Și văzând ce au pățit, Toți verzii s-au înroșit.

Cum ea nu e bălaie, (După spusa lui tata) Pe geamul plin de zoaie, A apărut o pată.

Eu nu înțeleg o iotă. Cum adică nu-mi dai dotă? O să zică nunta toată, Că mireasa nu-i dotată.

Soția mea a obținut, Din luna Mai anul trecut, Cetățenia daneză. De-atunci îi zic; mai-daneză.

România nu-i parlamentară, Nu-i nici semiprezidențială, Până va fi iar totalitară, E curticonstituțională.

Ce faci cu moțiunea? Că-mi crește tensiunea. Stai de-aseară în nădragi. Eu mă culc, dacă n-o bagi.

Ici și colo folosită, Normal că-s dezamăgită. Cu el vă spun: niciodată Nu am fost împerecheată.

Vă spun ca soție: Grea e suferința. De curând Ilie, A pierdut Voința.

Uite îți mărturisesc, Că eu nu mă uit la ani Și declar că te iubesc, Cu tot cu mașini și bani.

Vin șî votcî di sărvești, Grăiești moldovinești. Dar dacă îi dai un whisky, El gavarești pa ruscky. Cer scuze pentru necunoașterea limbii ruse.

Fiind vremea în răcire, V-am focut doar o zolire. Vă promit: la primăvară, Revin cu o săpuneală. Zolire = spălare (proastă) a rufelor. (dex)

Nu mă certai tu în zadar, Când mai goleam câte-un pahar? Iată că acum amarul, Þi-a umplut cu vârf paharul.