Mihai Miro

Vă rog să nu mă ciopârțiți. Jos șuvița din frizură. Să nu umblați la favoriți, Iar la spate cu bordură.

Au Mercedesuri și palate, Că au cerșit prin alte state. Când mă gândesc mă iau fiorii, Cât de bogați sunt cerșetorii.

Sunt hotărât să nu mai cer, Explicații și nici scuze. Orice text la Atelier, A-nceput să mă amuze.

-Domn-șofer de pe Salvare, Ce-i cu graba asta mare? -Am un pacient pe moarte. -Și morga-i așa departe?

Voturile, spun pe șleau, Chiar decă vă supără, Până mai ieri se cerșeau. Acuma se cumpără.

Toți cei care s-au bătut, Spun că sunt câștigători. Singurii care-au pierdut, Sunt bieții alegători.

De la Þuica Românească, Care s-a băut cu țoiu, Nu a putut să lipsească, Nicolae Văcăroiu.

Candidații bătăioși, Pentru-a fi victorioși, În luptă cu-a lor opuși, Au devenit bătăuși.

Degeaba urlii și mă bați, Că te înșel cu doi bărbați. Numai eu știu și cu Bunul..., C-amândoi nu fac cât unul.

Alianțele la români, Încep cu strângere de mâini, Evoluând până-ntratât, Că-ntr-un final se strâng de gât.

De toate îngrijorat, Vă declar că nu mai pot. De-aia m-am și operat, Mă durea puțin în cot.

Deși-s la căutare, Femeile ușoare, Eu trăiesc de-un car de ani, Cu o Grasă de Cotnari.

Mi-a șoptit o stewardesă; El s-a supărat pe presă Și la vorbă a fost slobod, Fiindc-a luat ceva la bord.

Chiar de s-au găsit falsuri, La mai multe semnături, Partidul Civic Maghiar, E legal, dar cam penal.

Un stomatolog vestit, Mărturisește adesea, Când vine mai obosit, Că iar a tras la măsea.

Secretara de vreo lună, Numai fulgeră și tună, C-a ieșit cu șefu-odată Și de-atunci e Boss-umflată.

Richard a ajuns epocal, Dând un regat pentru un cal. Sarcozy schimbând nuanța, A dat pentru Carla, Franța.

Când apărea pe scenă, Se-mpiedica în trenă. De când e-n politică, În limbă se-mpiedică.

A plecat de dimineață, Să ia un buchet din piață, Dar s-a-ntors târziu acasă, Cu un damf de Tămâioasă.

Și la noi un boschetar, Vrea acum parlamentar. Singurul motiv ar fi; Să aibă unde dormi.

Va spum: bucureștenii mei, Fiți creștini și dați ofranda, Pentru săracul Constanda, C-a suferit pentru Bordei.

De ce nu-s și celelalte Zile, pline de noblețe? Că femeile în toate, Strălucesc de frumusețe.

Intrăm până vine vara, În Cartea Recordurilor, Fiindcă România-i țara, Tuturor impozitelor.

Fetelor! eu vă spun vouă: De s-opresc la jumătate, Urmăriți-i; pe la spate, Ei taie Viagra-n două.