Mihai Miro

Reacții la demisia Mihaelei Tatu; Discută tot satu, Știrea serioasă: Mihaela Tatu, A plecat de\'Acasă. Replica unui soț Cu gestul dumneaei, Moftul tău se-ncheie. De-acum să tot

Fiindcă n-a fost depistată, O otită mult mai veche, Acuma este tratată, Ca buba, după ureche.

Nu știu dacă sunt blesteme, Dar constat; de la o vreme Am probleme cu logarea, Chiar și cu clasificarea.

Cum Sarkozy e comparat, Cu Bonaparte Împărat, Vrea pupitru sub picioare, Să pară un pic mai mare.

CNSAS-ul în final, E neconstituțional. O-ntrebare ce ia baul: Urmează și DNA-ul? CCR = Curtea Constituțională a României.

Recunosc, ca președinte, Mă ia gura pe\'nainte Și vă spun: (deși se știe) Că nu am diplomație

De toate să ai pe masă Și\'oricât ai munci cu sârg, Socoteala de acasă, (S-adeverește) nu-i ca-n târg.

Toată noaptea n-am dormit, Că soțul ma-a călărit. Numai eu sunt cu păcat; La perete l-am culcat.

Pân\'va fi tot arestat, Eu ca șef al statului, Am să dau guvernului, Numai lovituri de stat.

Încheie scurt prelegerea: -Unirea face puterea! Și răspunde adunarea: -Iar puterea dezbinarea!

Părea că s-au împăcat, Dar în centrul Iașului, Au cântat și au jucat, Fiecare hora lui.

Editori fârtați, Eu vă rog: (musai) Să îmi ridicați, Nivelul de trai

-Ești Cocoș, dar cu un viciu. N-ai potența lui Patriciu. -Vrei să spui financiară? -Da nici pe cea sexuală.

O fidelă soțioară, Să își ajute primarul, Fie iarnă, fie vară, Zilnic face trotuarul.

Dup-un personaj \"ilustru\", Ești un \"ieftin\" prim-ministru. În scumpiri de nu pui STOP-ul, Noi toți îți vom spune \"scumpul\".

Ce vrei tu e de prisos. Hai să terminăm cu sfada, Că doar nu ești Făt Frumos, Să-mi ceri Alba ca Zăpada.

Spun poeți cu tâmple dalbe: Poezia postmodernă, Se scrie cu versuri albe, Numai în sezonul iarnă.

Singurel săpându-și hăul, Tot înjură aliații Și aude clar ecoul; Pi a mătii!...pi a mătii!