Mihai Meșter

citeste putin mai adanc printre randuri...ai intelege ca eu inafara de apa plata nu prea consum altceva.and then again...someway, somehow...we`re all still here...
Cu si din prietenie,
Mihai.

Probabil, but then again...strange are the ways...strange are our paths...who knows,poate nu m-am intors, as putea spune ca ma aflu intr-o deriva.
Thanks for noticing anyway...

da, \"cerseam irisi de la albe comori calde\", versul acesta are plenitudine, trebuie doar sa-l...percepi corect ;) spune multe, albul e puritate, prin comori poti intelege multe, iar caldura se vrea a fi jumatate sufleteasca, jumatate trupeasca, trage tu concluziile cum iti place mai bine. Cat despre credinta milenara...se pot elucida foarte multe interpretari. Si-apoi, am eu ceva cu Codul lui DaVinci:) nu te rezuma la un repros in totalitatea versurilor, ca e pacat, eu am \"ceva\" lately, dar nu e repros si nici ura.
Din si cu prietenie, te astept sa mai treci,
Mihai.

Bogdan, sa stii ca nu am aici un target explicit, poate doar demonii mei :) fiecare poate sa inteleaga ce vrea si tocmai asta e farmecul, nu? Nivele ar fi, dar tin tot de perceptivitatea modelata dupa particularitatile individuale.
Totusi, ti-a scapat poate faptul ca e ceva usor iesit din stilul meu daca-l pot numi asa, din cauza ca experimentez putin. Am sa notez totusi ideea ta, pentru ca nu suna rau deloc si voi lasa la aprecierea ta \"dezvoltarea\" ulterioara.
Iar daca te-am pus pe ganduri, well, nu pot decat sa ma bucur ;)
Din si cu aceeasi prietenie,
Mihai.
P.S. Totusi, lately parca am ceva cu \"femeia\" in general...

Mariana, multumesc, chiar am avut o dimineata frumoasa, dar motivul il pastrez secret si de aceea prefer tocmai la DOOM sa nu ma gandesc.Iar cearcanele le vand si eu cum pot, mai direct mai indirect, mai pe sub mana (degete:) (fiind intr-o mica perioada de refacere sa zic asa). Chiar daca suna deja prea clasic, prezenta ta m-a onorat realmente.
Din si cu prietenie,
Mihai.

Monica,
you are indeed a mind reader.Atat pot spune, cu un gram mic mic de ciuda :)pentru ca ai sesizat foarte bine ceea ce chiar si eu poate nu.Multumesc pentru deschiderea viziunii.Evident, titlul ar trebui sa spuna totul.Pacat ca nu toata lumea observa.
Indraznesc sa spun ca te mai astept,
Mihai.

Costin,
Poate ca tu ai inteles ce-ai vrut din \"vise\".
Totusi, sunt ale mele si le modelez dupa bunul plac, chiar si afaceristic desi aici chiar nu e cazul. Totusi respect parerea ta si ma bucur ca m-ai recitit.
Iti fac de aceea un mic cadou, sper sa-ti bucure ochiul si gandurile, poate asa ma vei intelege,chiar daca nu-i cel mai bun exemplu.

\"I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.\"
W.B. Yeats

P.S. (si fara afaceri...toti avem porumbei, culoarea difera doar).

Secul e tocmai opusul la ce-mi place mie.Fiindca trec prin suficiente staze seci si chiar amare. De fapt, acum incep sa cred ca totul e un one way ticket, pentru unii catre blues, pentru altii catre ei insisi, sau...ma rog, exemplele pot fi interminabile. Cat despre secrete...hmm,eu n-as vrea sa te consider secret.Nu am motive.Si da, cred in tine, asa cum cred in tot ceea ce e frumos si cald.

Cu prietenie,
Mihai.

\"și murmuri
pe vântul ce te poartă numai unde nu vrei
ajungi fără griji se derulează toate difuz
trec prin piept toate trenurile dar nu ai
decât un bilet one way\".
Sper intr-o bună rezonanță,
Mai trec,cu prietenie,
Mihai.

Știi, de foarte multe ori am vizualizat viața noastră ca pe o călătorie, iar elementele din ea doar simple gări sau trenuri, adică noi și ei, plus distanțele.Și de multe ori as fi vrut ca viața mea să fie o continuă călătorie la propriu, azi acolo, mâine dincolo. Dar nu poți. La rândul tău, de cele mai multe ori esti stație pentru trenurile altora.Și fără să vrei, la un moment dat trebuie să decizi ce ești practic.Cât despre țigări, nu mai spun nimic,eu abia am stins-o :) anyway, din când în când iți recomand sa...fugi undeva.Cu siguranța ai locul tau, neștiut de nimeni.Mai ia o gura de aer și...revino!

Buna, sunt Mihai, și nu sunt un alcoolic sau junkie, dar am dureri. Asemeni tuturor, vin aici cu gânduri spre perfecționare. Și-aș propune să deschidem o clinică de extirpare a cuvintelor pline de dureri, chiar dacă sună utopic :) Uneori tindem să le aruncăm singuri și fără rost spre urechi care deși ar trebui, nu le aud poate niciodată, iar în urma lor rămâne doar zbuciumul nostru și pereți muți obișnuiți deja să fie fără vină pălmuiți. Dacă ieri mi se spunea că sunt trist, azi realizez că ating alături de alții poate un apogeu al tristeții. Și dacă nu ar fi grupul de cititori/critici/elaboranți activi, probabil mi-ar fi mult mai greu. Sper ca ma primești aici și pe mine.
Azi, m-ai scris intr-un fel și pe mine. Admir...
Din și cu prietenie, voi mai trece.
Mihai.

Uneori, gandurile te poartă departe și încerci să le creionezi cât poți de elocvent ca sa descrii stările, multe dintre ele nu pot fi înțelese decât dacă sunt experimentate pe propria piele si cuvintele îsi pierd parcă din valoare. Cât despre \"nucleul durerilor\", consider că până și durerea are universul ei si undeva un nucleu, un epicentru dacă-l pot numi așa. Iar restul expresiilor încearcă să întărească unele feeling-uri, greu de descris în cuvinte. Asta a fost tendința mea, poate nu prea reușită, dar măcar o tentativă de creionare a unei clipe în care timpul și-a pierdut relevanta, sau poate chiar s-a oprit.Acum o resimt ca o mică explozie.
Îți mulțumesc pentru trecere, încurajări și rezonanță.
Cu aceeași prietenie și stimă,
Mihai.

Multumesc de apreciere si efortul relogarii, dar...mai exista vreun comentariu precedent? am senzatia ca e ceva ce-mi scapa...
Mihai.

Știam de multă vreme că totul în general e efemer. Chiar si iubirea. Cuvintele tale rupte parcă din viața de zi cu zi o dovedesc pe deplin. Deși, timp va fi întotdeauna pentru iubire, ne-am născut cu ea în sânge, dar să nu uităm că are și ea temporalitatea ei. Transmiti un sfat tuturor parcă, iar eu sesizez un fel de...\"iubiți în permanență ca să nu uitați să iubiți\". A iubi e poate singura stare care ne definește ca oameni. Mda, pentru unii, la fel și țigara...de lângă cupa cu cafea. M-am regăsit mai mult decât m-aș fi așteptat între rânduri și drept răsplată pentru ele aș da și eu o îmbrățișare, măcar virtuală. Sau cândva una literară.
Dar mă gândesc cu amar că iubirea în sine devine parcă pe zi ce trece un deja`vu chiar dacă fiecare o vede și o resimte diferit.
În speranța că am rezonat măcar puțin cu imaginea pe care ai dorit să o sugerezi, cer permisiune de a mai reveni când voi simți nevoia cu alte comentarii.
Cu și din prietenie, te felicit. Scrisul rămâne, continuă.
Mihai.

Cer sincer scuze pentru întarzierea raspunsului, motivul este pueril recunosc, din grabă nu sesizasem comentariul și nici modificarea accesului. Este într-adevăr o surpriză mai mult decât plăcută, mă simt realmente onorat, iar alte cuvinte efectiv consider că ar fi de prisos.
Multumesc.

Desi m-ai iluminat sa zic asa in ceea ce priveste “ieri” si parca simt si eu un pic in plus acum cuvantul, eu cred ca am o mica obsesie cu “ieri”, precum poate bine s-a observat. Dar in cazul de fata, avand piatra la mijloc si dorind prin piatra sa sugerez cunoasterea (piatra filosofala? Nu exista oare termenul asta?), voiam sa zic ceva de genul ca…de ceva vreme mi-am deschis ochii, iar azi…prin mizeria din jur, caut lumea, va caut pe voi, intr-un fel mai ciudat spus, triez si ma cunosc pe mine. Si poate ca “ieri” e acel moment de visare de la…o banala pauza de masa printre lume prea putin avizata poetic, prinsa in eterna ei mizerie, din care cred ca m-am trezit, dar…toate cu o stranie senzatie de déjà vu. Fara sa vreau simt ca ma rup de o anumita parte a lumii, fara sa ma interiorizez, poate din contra si practic si asta e motivul pentru care incerc sa scriu. Uneori o fac fara sa ma gandesc deloc, scot gandurile din lanturi si le las sa umble libere si poate doar dupa ce meditez putin vad si anumite greseli in exprimare sau greseli care sa zicem, ar altera un anumit sablon nescris, in care lumea se regaseste inconstienta, cu iz de obisnuinta. Din prietenie, cu aceasi prietenie, iti multumesc pentru remarca si am sa tin cont de ea cat pot de bine, stiind ca vine din partea unei persoane avizate.

Indraznesc si eu usor timid sa aduc un prim comentariu,sper doar sa fie unul de bun augur :) ma surprinde oarecum poezia ta, pentru ca aici regasesc pe undeva starea pe care o am si eu dimineata inaintea savurarii cestii de cafea obisnuite. Si vad macabrul din ea ca pe o revelatie, ca pe o ceata care incet se disipa in matinal.Vizezi clar o lume neobisnuita, o viziune care cred ca ne descrie pe multi,cei insurati cu poezia poate?si cred ca simt si un miros de librarie citindu-te, si e placut,din perspectiva mea.De asemenea, o profunda imagine citadina, poate din citadinul lumii tale, totusi o lume in care la fel ca si in cea obisnuita, se moare. Unii vad o eliberare in moarte, asa ca tind sa cred ca e o poezie optimista intr-un fel, placuta.Te voi citi in continuare cu drag.

- Incerc sa fiu direct si concis, chiar daca uneori usor neglijent, recunosc, dar numai din dorinta de a merge repede si fix la sursa ideatica, fara prea multe artificii stilistice. -

Sincer, tot ce pot spune deocamdata e ca ma simt onorat de calduroasa intampinare si primul comentariu la scrierile mele. Deasemenea, multumesc si pentru remarcile de bun augur, probabil ca in viitor ma vor ajuta sa-mi cizelez un stil propriu. Dar precum tu bine stii, nici un inceput nu e usor iar imperfectiunile apar inevitabil in acest punct alfa pentru mine. Cat despre franchetea creativa si exprimativa, cred ca deocamdata e un aspect care ma defineste. Incerc sa fiu direct si concis, chiar daca uneori , dar din dorinta de a merge repede si fix la sursa ideatica. Iar pictura atasata m-a surprins prin simetria cu care s-a asezat peste cuvintele mele. Cu alte cuvinte, mi-ai inteles cred foarte bine starea. M-ai lasat placut surprins...