Mihai Leoveanu

Nu te recunosc - pesimismul atroce nu a fost niciodată în apanaju-ți! Ei, da, a scrie despre un miez de pasăre și soarele care ține doar de o trecere... Cuvântul e chiar Saul - cel legat și dezlegat în și de iubire. Frapant de adânc...

Dacă însăileala asta absurdă este poezie, eu sunt Vercingetorix. Stimabile, ai greșit site-ul! Încearcă altundeva, poate la pițipoancele din cartier. Acolo vei fi COOLLLLLLLLLLLLLLLLLL....

Mulțam, Ioane, știu că ești acolo, chit că ne-am văzut o singură dată. Dar la un moment dat te apucă \"vânarea de vânt\" și când vezi că nimeni nu rezonează - cazi pe gânduri.
Nu este vorba de bibliotecă aici. Timpul cunoaște reguli pe care noi doar le silabisim - mai peltic sau deplin, dar le silabisim cu credința deșartă de a cuprinde experiența unei lumi. Atât cât ne pricepem!

Silvia, multumesc de trecerea prin cuvintele mele, asa obisnuite cum vor fi fiind si pastrand, de cele mai multe ori, o limita a decentei pe care o impune poezia atunci cand este poezie - adica sublimare a unei disolutii interne, o ardere in urma careia se poate scrie si cu cenusa (daca ai ceva de spus si pentru ceilalti, desigur!). Tocmai de aceea comentariile ditirambice pe care le-am citit aici si nu mi-au spus nimic - simplu exercitiu de calofilie redundanta, poza, artificiu s.c.l. Adresa de e-mail: mihai_leoveanu@yahoo.com

Elia, de obicei nu raspund comentariilor la textele mele, nu port un dialog, pentru mine vorbesc doar cuvintele pe care le postez cu furie in ultima luna. De ce cu furie? - vei fi indrituita sa intrebi. Pentru simplul motiv ca pe site nu mai sunt citit - si aici intervine orgoliul. Chiar si acest JURNAL APOCRIF pe care-l public fragmentat merita o bagare de seama din partea celor mai vechi existenti pe acest site. N-a fost sa fie. Sunt mai importante epigramele si poemele asa-zis incifrate (din care as putea produce cel putin 10 pe zi uzand de tehnica amestecarii cuvintelor in caciula si venind apoi cu prepozitii si conjunctii care sa dea, cat de cat, o forma inteligibila \"produsului\"). Dar cate din aceste texte vor supravietui? JURNALUL APOCRIF nu este al meu, mi-l dicteaza altcineva cu care urmeaza sa ma intalnesc. Eu sunt doar mana care tasteaza pe aer. Oricum, multumesc pentru trecere si suavitatea decelata, de fapt unul dintre multele mele momente de slabiciune si disperare.

Text avertisment - la limita suportabilului. Iar cuiele aruncate în burțile săracilor înfioară prin contemparaneitate.
Strigătul de revoltă este unul interior, greu de asumat și, mai ales, de generalizat. Cel puțin așa îl văd eu în această re-capitulare săptămânală. Suntem pe aceeași undă, chiar dacă sunt diferite coordonatele.

Nu este nici Baudelaire, nici Poe. Este,simplu, o stare de spirit a lui Leoveanu (nu mă cațăr eu așa sus...). Cât despre Atlas, vezi oblonul din spate. Dacă și Atlas cade iremediabil, eu ce să mai sper?

De ce nu m-ai chemat? Veneam și eu, și nu singur, măi Sireno, măi....

Acum văd. Chiar și pentru cei mai handicapați dintre handicapați, Basarabia nu se poate compara cu Balboa Island... Doar că transpirația miroase la fel...

Comentariile dumitale, domnule Titarenco, mi se par cel puțin deplasate. Dan Mitruț a spus bine ce a spus. Nu știu pe unde trăiți în aceste zile, să vă țină Dumnezeu sănătos și în putere, dar dacă nu înțelegeți că poezia este o lacrimă pe care n-o puteți înțelege, nu mai dați cu barda...
Textul Vameșului este un strigăt, nu o șoaptă. Pentru asta i-am dat prima steluță. Și mi-o asum, chiar dacă unii, precum Domnia Ta, ar vrea să vadă cerul negru tapetat doar cu un singur nume.... În rest, Sărbători Fericite.

Iar lipseste steluta...

Un loc parca desprins de pamant. Constatare rece, taioasa, care pare a nu mai lasa loc sperantei. Dar mai suntem si noi, poetii de pe www.poezie ro care mai avem cate ceva de facut pe acolo. Si cat te-am asteptat pe acolo, Vamesule, vad ca ai deprins bine rusa (in care eu stiu doar ceva expresii mai mult sau mai putin porcoase, chiar daca este limba unei mari culturi), Veve este un bun profesor! Confratilor de pe site, cititi aceste versuri - veti avea o senzatie de sufocare, pe care doar acela care nu a fost niciodata in Basarabia nu o poate simti. O stea pentru atmosfera creata. Si pentru atentionarea celorlalti. La buna vedere!

\"final pentru care sunt....\". Scuze, dar mi-e foame, si, in lipsa de altceva, mai mananc si cuvinte.....

Un poem perfect echilibrat care sfideaza alinierile de circumstanta. Final pentru sunt gelos (ca nu l-am gandit eu). Oricare alte cuvinte sunt de prisos. Multumesc pentru aceasta clipa de introspectie pana la os!

De unde naiba se bate steluta?

Acum vine si steluta!

Fara a fi didactic si, mai ales, fara a-mi asuma valente critice, as renunta la partea a doua a poemei, care, vadit, devine un balast pentru minunatiile din prima parte. As mai renunta la \"allways\" (care ma duce cu gandul in alta parte) si as incerca un \"nevermore\" (sa ma ierte maistrul Poe si corbul lui!). Prima parte rezista prin condensarea si precipitarea ulterioara a sentimentelor. Pentru asta meriti o steluta (nu o stea).

Am fugit pe Bach de mi s-au tocit calcaiele. Dar astept sa ne revedem la Chisinau sau aiurea pe indelete, nu ca in fata hotelului. Fii sigur ca voi avea in brate o lacrima gravida!

\"o femeie trasparenta\" cu prunci ai umbrei... Frumos si profund, Alina! Da, acolo stationarile sunt interzise, poti, cel mult, sa te invarti intr-un sens giratoriu fara nici o strada/ulita/sosea/bulevard/drum de iesire. Asta e chiar poezia!!!!!!!!!!!!!

Victoria,
Stil narativ aproape de perfectiune, nervos, calat pe momente semnificative, persuasiv (fara a fi redundant) - ce mai, o victorie pentru site. As fi vrut sa fiu la Silistene, Silistene... nu s-a putut neam, da\' ,cetindu-te, fusei si io p-acolo. Brava, fete si feciori!