Passionaria

nu vom mai avea timp suntem deficitari la miros
aceeași pagină parfumată a tine
pe încheieturi esența cuvintelor

Parfum, esenta de cuvinte decantate in vers imniresmat de liric, curgind lin pe incheietura mainii, atunci cind penita se inmoiae in suflet.

Frumos, frumos parfumul tau azi, Alma.

Drag, Ela

Parfum cu miros de caprifoi. Tandretea ca forma de a exista. Minunile sunt in noi si nostalgia trecutului ne inconjoara cu mii de esente, ca o madelaina a la Proust care reinvie din memorie gesturi tarzii, crezute uitate. Frumos poem fara margini, sfasietor si datator de viata in acelasi timp.

Ela, e scris într-o noapte în care departele se condensa. Era un canal acolo, de re/naștere, alma înseamnă suflet în italiană, îți amintești?

Nicoleta, știi că îmi place mult caprifoiul. Abia aștept să înflorească. Îl simt de departe, uneori prin fereastra deschisă ajunge la mine, aici. Acum însă e doar amintirea anului trecut, dar va înflori iar, afară sau în suflet.

Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase.

Am tresarit ca la intalnirea cu un \"frumos\" care mi-a parut ca e al meu si ca e facut pentru a-mi aduce in memorie amintirile mele: \"eu rămăn aici...
cu ferestrele mele desenate pe nord\"
O poezie cu imagini, claritate, vorbe iesind ca un izvor linistit, fara graba, fara piedica...

O joaca in care \"vopsesc în degete violet o altă tandrețe\", de dragul de-a face ceva, in lipsa lui. Si metaforele din acest poem sunt prinse parca tot in joaca, de catre un suflet de copil. Frumos!

Mi-ai amintit de poeziile pentru copii scrise de Passionaria Stoicescu. E poeta mea preferata!

Fara a fi didactic si, mai ales, fara a-mi asuma valente critice, as renunta la partea a doua a poemei, care, vadit, devine un balast pentru minunatiile din prima parte. As mai renunta la \"allways\" (care ma duce cu gandul in alta parte) si as incerca un \"nevermore\" (sa ma ierte maistrul Poe si corbul lui!). Prima parte rezista prin condensarea si precipitarea ulterioara a sentimentelor. Pentru asta meriti o steluta (nu o stea).

Acum vine si steluta!

La inceput am crezut ca scrii despre Dolores Ibaruri, care avea \" nom de guerre \" La Passionaria. Din pacate am ajuns sa vad peste tot nume de cod ca John Nash.

Din poemul asta am retinut doar\"cu ferestrele mele desenate
pe nord/vopsesc in degete violet o alta tandrete/\".

Ela, să nu uităm veacurile, acelea trei de care vorbeam. Cifra noastră magică.

Liviu, voi modifica versurile acelea discutabile, cred că știu la ce te-ai referit. Mă bucur să am părerea ta aici.

Ina, știi, gândul care m-a hotărât să postez poemul a fost că poate cineva (unul singur și mi-ar fi de ajuns) se va regăsi aici. Și uite...

Codrina, într-adevăr, ea este Passionaria. Are un poem în care spune așa (citez din memorie, sper să nu greșesc): \"nu pe cutia cu globuri scrie mare FRAGIL/ ci pe joaca de-a pomul de iarnă\". Mi-a rămas în minte poemul acela al ei, de când l-am citit prima dată, la 12 ani.

Mihai Leoveanu, voi ține cont de sfaturile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Deși îmi va fi greu să renunț la today tomorrow always. :) Miroase a mosc și a iasomie.

Mihai Zabet, din păcate am scris despre Passionaria Stoicescu. Sau din fericire. Altfel mai treceai pe aici? :)

Dănuț, mă bucur că ai reținut și atât, pentru mine înseamnă mult.

Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre, cu drag.