Poezie
EL nu frunzareste scarile
2 min lectură·
Mediu
EL nu frunzareste scarile memoriei din doi in doi anii de suferinta i-a pierdut pe mana lui Iuda Iscarioteanul in zadar vine Toma piroanele din cel mai pur otel Krupp sangera-n cruce iar Toma tot mai cere dovezi / dimineata roua LUI nu are acces in casa scarilor interfonul IL tintuieste pe prag nimeni nu renunta la cafea pentru vizita matinala (EL ar putea folosi cartela universala anatema vibratiile neantofore sau Cuvantul care sparge ferestrele termopan - nu se indura
alege ca-ntotdeauna memoria colectiva a gazelor cand si cand poarta cu ele dialoguri interminabile) cursul de maieutica universala se vinde liber la piata - printre gogosari si banane haine din piele intoarsa de om discutii savante despre clonarea mizeriei si despre impozitarea taxelor de uzura a podurilor de peste fluviul Bahlui pentru consumatorii de fasole autohtone sprijinind balustrada de abur cu flatulente pana spre pranz cu sticla de vodka populara camuflata strategic intr-o punga jegoasa - dar cine sa mai cumpere?
nimeni nu mai renunta la cafea pentru vizita LUI matinala poporul de gaze rateaza si astazi apelul noi mergem in piata de vechituri de 10 ori second hand invidia cade pe cei care-au prins o taraba mai spre bulevard poporul de gaze rateaza si astazi apelul de dimineata
nimeni nu mai renunta la cafea
si la
radio-jurnalul de sapte
pentru vizita
LUI
matinala
nimeni nu mai renunta
la renuntare
in general
piroanele
din
cel
mai
pur
otel
Krupp
sangera-n
cruce
022.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 241
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “EL nu frunzareste scarile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/41929/el-nu-frunzareste-scarileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DIDIDiana Iepure✓Am mai întâlnit undeva poemul acesta despre invidie, renunțarea la renunțare, frunzărirea scărilor și despre El.
0
GNInteresante ideile din inceput, si maniera de a sari de la un gand la altul,incordand-tensionand astfel atentia cititorului.
Din pacate, ironia fina din primele \"versuri\" se ingroasa apoi din ce in ce mai tare, intr-o peltea \"bahluiana\" un pic prea manifesta.
De asemenea, nu sunt convins ca era justificata disolutia formala a poeziei in finalul primei parti. As fi lasat doar partea a doua sa puncteze imaginea suferintei mecanice, generalizate.
Foarte frumos titlul poeziei.
Din pacate, ironia fina din primele \"versuri\" se ingroasa apoi din ce in ce mai tare, intr-o peltea \"bahluiana\" un pic prea manifesta.
De asemenea, nu sunt convins ca era justificata disolutia formala a poeziei in finalul primei parti. As fi lasat doar partea a doua sa puncteze imaginea suferintei mecanice, generalizate.
Foarte frumos titlul poeziei.
0