cu un munte de gheață în brațe

\"incerc sa raman in starea mea de acum/ nu cumva Dumnezeu pedepseste cu mainile mele?\"...vers deosebit de profund. l-am citit si m-am trezit de undeva de departe. un poem deosebit cu un final pe masura. te citesc cu placere. cu prietenie, cristina

Mihai,

Finalul poemului e de-a dreptul copleșitor:

doar când o străină uimire
zguduie aerul din jur
îmi amintesc vag
de colosul plângând
cu muntele de gheață în brațe

Mă obligă să recitesc poemul cu și mai multă atenție.
Mulțumesc pentru această luminoasă tulburare de la Miezul Nopții.

pentru ca numai omul, dintre toate lucrurile, are capacitatea de a sta, cand restul curge si de a da un sens lumii. de ar fi vorba aici numai de atat... numai ca aici ideile, conceptele, categoriile devin accesibile celui care citeste tocmai prin capacitatea de a fi sustinute printr-o zicere blanda, ferma, onesta. ca un drum de sisif, care isi cunoaste imposibilitatile, dar care tinde.
si pe care noi, putandu-ne opri, il privim. il semnificam. apare si dubiul asupra manifestarilor lui dumnezeu. numai ca limpede formulat fiind, nu poate decat urni intru simtire. si nu doar cugetare.

\"pe unde altădată pietrele se desprindeau să cânte\"...de unde doamne iarta-ma iti ies, mestere, imaginile aceste nu stiu si Doamne iarta-ma nu vreau sa aflu, tzara imaginilor tale nu se cade sa fie aflate de nima, nu se cade si basta...\"din limite sau din orgoliu iubeam nu atât lumea
cât imaginea lui despre ea\"...Imaginea Lui!... dar Dumnezeu nu are imagini, la El toate sunt trairi imediate, respiram acum, maine nu ne poate fi de folos respiratia de ieri. Dar minunile cat tin...cat? Astazi vorbim despre fapte si trairi imediate... \"voi fi aflat ceva despre moarte
privesc în adâncul ființei fiecărui lucru
Adevar graiesti poete, in fiecare lucru fiinteaza fapte de arme, din vremuri demult trecute...Pacat ca din generatie in generatie nu ne putem vedea sufletele, nu le putem lua la refec, nu le putem saruta, lovi cu podul palmei si intreba... de ce?
\"nu cumva Dumnezeu pedepsește cu mâinile mele?\"...cu mainile tale se intampla toate acestea dragul meu prieten..ale tale, ale mele, ale tuturor...celor care urca muntele... cu un munte de gheata in brate...\"

Ce să zic unele secvențe merituoase, altele nelustruite destul iar finalul codimentat cu prea mult patetism.\"nu cumva Dumnezeu pedepsește cu mâinile mele?\"-memorabil!