Poezie
proust pe dos
1 min lectură·
Mediu
din înălțime
când aripile-mi făceau să scrâșnească aerul
te apăram
lumină era umbra zborului
de acolo niciodată prada nu aș fi urmărit
dar setea m-a învins și foamea – altă sete
în loc de carne frumusețea cărnii
îmbătrânind în cer te-aș fi condus
pe calea regală
mireasma coapsei tale
m-a îmbătat
că nici în moarte
nu mă voi trezi
022.449
0
Cu alte cuvinte, nu uitați ceea ce pentru noi e conștient pentru ființa numită adevăr, în care tot sperați, e inconștient, în măsura în care nici nu are nevoie de mai mult, iar inconștientul nostru îi este conștient.
Apropos, calea regală începe din adâncul materiei, acea forță ce a creat, diamantul, ușor spre suprafață, iar mâine atins cu iubire adevărată, trupul un oarecare se dovedea plin de taine. Nu ați văzut filmul: \'\'Al cincilea element\'\' ?