Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

jurnal apocrif 35

iesire prin genunchi

3 min lectură·
Mediu
ea stătea culcată în iarbă
legăna cerul pe genunchi
și spunea că iubește
dar nu știe pe cine anume
eh, și religia, Doamnă,
religia
această mașină de îndoit șira spinării
libertatea nu este un dat
libertatea se creează
ba chiar aș exagera
orice creație este o intenție de libertate
însă nu aveți nici o teamă el și așa uită
el uită mereu
privirea lui sapă o groapă
în fiece iluzie
și dacă singur pe străzi lăturalnice
în acele gesturi proorocind râsul
viermii degetelor lui mângâie
o formă abstractă sau rod
noaptea perpetuă a iluziei
nu înseamnă că undeva nu tulbură
lumina gâtului dumneavoastră
uneori – destul de rar se întâmplă –
însă nu aveți nici o teamă el și așa uită
uneori mai pornește prin ploaie după nimic
nu pentru a ieși din nimic
mai ales când are acea senzație
de cactus într-un câmp de ciuperci
însă nu aveți nici o teamă e cerul senin
și iubiți nu se știe pe cine anume
poate cândva
blajina lui piele de elefant se destinde
că așa spunea el mereu
“nu te lăsa în ianuarie“
și-apoi oricum când nu mai poți purta
o inimă prea grea în spate
ultima ușă e mereu deschisă
și în timp ce vă spun toate acestea
coboară ceața pe metropola vegetală
ca un poem în afara mașinii estetice
bate o oră a întâmplării
în loc de ceasul cu cuc se-aude ceasul cu măgar
și intrăm în categoria CEILALÞI
(CEILALÞI se invidiază numai după moarte
pentru că în viață fiind nu au timp să se cunoască)
vom fi descoperiți în cimitirul erorilor
erori de care tremură învingătorii
acum dacă Doamna era mai deșteaptă
ar fi sărit din iarbă și ar fi venit
spre spiritul meu în linie dreaptă
cândva călcasem acele pietre
nu cu picioarele ci cu inima
dar pietrele nu mai vedeau din cauza ierbii
de ce așteaptă Doamna în iarbă
și nu la stația de benzină pentru secolii următori?
de ce numai privindu-mă
îmi tocește trupul?
mereu mă trezește din vis
cu ochii plini de nisip
de pe podul cu picioare de fum
soarele cade în apa cuvântului meu
- între ritmul de viață și cel de gândire
nu există nici o legătură –
întâi a fost sunetul A însă ceea ce rămâne
este litera A nu cuvinte pentru clătit gura
o gură prea mare și mai puțin concretă
din care sunetul străbate ca un
crin de pe care se scurge apa
puțină moarte mi-a curs printre degete
printre firele părului alb
al nopții care am fost
oare ziua de ieri punea capul
în pământ
sau își admira sânii?
acoperindu-mă cu urechea aceea țiuitoare
numiți-mă ziua de mâine
propriu-mi strigăt mă va trezi –
înger călărind o pasăre
așa era Ea stătea în iarbă
legăna cerul pe genunchi
și spunea că iubește
însă nu știe pe cine anume
eh – nu mai legăna atât
cerul pe genunchi
pentru că tot nu mi se scutură steaua
numele meu se pronunță scris
adică în gând
adică numai în tăcere
asemeni unui pământ însetat de licurici
din care crește întunericul
numele meu
undeva cresc jumătăți de mere?
nici acolo nu cresc jumătăți de mere –
ce știți dumneavoastră, Doamnă?
0134733
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
529
Citire
3 min
Versuri
94
Actualizat

Cum sa citezi

Mihai Leoveanu. “jurnal apocrif 35.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/143291/jurnal-apocrif-35

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-0009344D
Dan.
Deocamdată am să spun așa sec:poem excelent!
Și sper să revin.
0
@geta-adamGA
Distincție acordată
Geta Adam
Excelent poem. Deloc in linie dreapta. Senzatie de alunecare intr-un obisnuit neobisnuit. Si acest neobisnuit de toata ziua lucrat intr-o forma lejera, cuvant rostit rotund. Muzica interna lina, placuta urechii.
0
@dan-0009344D
Dan.
Mă întorc. În pofida faptului că discursul pare uneori aglutinat si întins pe un spațiu dens, tehnica autorului mi se pare absolut impecabilă, reușind să ofere o dinamică și o cursivitate textului ce dă senzația unui monolog poetic autentic, fără nici un strop de literaturizare.
L-am citit de vreo patru ori să mă conving că mai găsești și pe Agonia poeme buone din cand in cand.
0
@tudor-negoescuTN
Distincție acordată
Tudor Negoescu
puțină moarte mi-a curs printre degete
printre firele părului alb
al nopții care am fost
oare ziua de ieri punea capul
în pământ
sau își admira sânii?

Iată cum sună, uneori, Poezia, la Iași.
Fără să se ferească de sugestiile culturale, fără să se ferească să apeleze la acea imaginație, numită de Valery, formală.
Chiar dacă voi supăra pe cineva de pe acest site, nu mă pot abține să nu-l salut pe ieșeanul Lucian Vasiliu, de la Muzeul Literaturii, despre care am auzit că ar trece prin oarece încercări ale vieții noastre postdecembriste!
Sau or fi doar zvonuri...
0
@elia-davidED
Distincție acordată
Elia David
Un text cum nu am mai citit de mult, care m-a incantat prin frumusetea versului, sentimentului, ideii... O modesta steluta si de la mine, pe cerul acestui poem.
0
@cont-sters-2743Ș
șters
fara multe cuvinte, un text foarte reusit, felicitari!
0
@serban-georgescuSG
serban georgescu
Domnule Leoveanu, as spune si eu despre dumneavoastra, intocmai cum Nichita Stanescu spunea despre Calinescu, ca sunteti adica un

\"tată al unei săbii de neridicat\"
0
@florian-stoian-silisteanuF-
batrane iata cum sosec aici pe nepusa masa si spun raspicat cum ca poemul acesta nu se poate incaleca...sugerez cum ca ar fi slab cu z si ma arat intortochiat ca si cand in oglinda ultimei strigari judele spune el POEM si atat...fiindca de la drumul cel mare sunt primenit aprind aici faclie si rup cum pot strigatul aratand incercarea mea cum despre o eftina cu i incercare de poem a dumitale Batrane...ce naiba...ca te stiu genial dar acesta este nu te supara pe singuratatea mea FOARTE pierdut poem....sa fim seriosi ca masina cum masina de indoit sira spinarii si celelalte incercari de functionare nu au batut cu nimic spre inima me....Amu vad cum sora getaluiadam lumineaza...dar nu ar fi de fratie de m/as arunca si eu.....text si atat.....cerul pe genunchi....chiar se leagana....sa ne vedem cu bine
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Florian Silisteanu, eu am uitat sa respir, citind acest poem! in ce te priveste, posibil, nu iti prea era acasa \"inima\", \"inspre\" care spui ca nu a \"functionat vreo emotie\" de aici. si nu spun asa ceva doar in contextul altor lecturi \"instelutate\" sau celor ce ni se recomanda de carte editori, dar...apropo: unde esti cand se acorda lauri emotiilor ieftine, de duzina, rasuflate sau...caraghioase, de-a dreptul? mai cu seama ca te-am zarit cate pe undeva si pe tine cu cate vreo expresie de entuziasm prin subsolurile acestora! :(
parerea mea e ca aici, chiar nu era cazul sa intervii cu asemenea nota.

Mihai, mie mi-ar fi placut mai mult poemul fara de strofele a treia si a patra, care imi par aglomerante, fiind cumva si autonome - ca o alta poezie in poezie - (eventual, as fi lasat din strofa a treia doar expresia \"uneori mai pornește prin ploaie după nimic nu pentru a ieși din nimic\".
0
@florian-stoian-silisteanuF-
Silvia lui Caloianu afla despre mine ca m/am oprit la masa unde soarbe din cele vietuitoare inima. Dupa cearta pe care o primesc tare mult se afla in minteamea o alaturare de semne biciuita de verb
Silvia apai draga mea de acord ca uneori uiti sa respiri dar sa nu te superi fiindca fratele mai mare Mihaialnostru sigur a uitat de mult ce inseamna supararea....si casa masa fiu clar Silvia iata cum faci tu aici o inca greseala adica spui si zici...cum uiti tu sa respiri din pricina acestui poem si apoi sosesti si dai lovitura de gratie prin propunerea de a taia din carnea poemului nici mai mult nici mai putin decat DOUA STROFE....Waw....Pai fata mea de inima cantitatea nu prea are de/afacenimic cuca cu calitatea...iar dincolo de cele aratate nu cred ca e de suparare cand un text nu se tine in alergare dupa suratele mai bune....Inteles? Incearca sa scrii mai putin cantitativ macar in strofa sapte si noua a acestui cant care se numeste viata...Ei as! Amu sa nu dea sersea sa te superi fiindca nu ai nici/o sansa cu mine
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Florian Silisteanu, stii doar ca tare imi mai place sa polemizez inclusiv cu tine, te rog insa fii atent la nuante: nu am spus decat ca \"mi-ar fi placut (atentie, repet: \"mi-ar fi placut\"!!!) mai mult poemul fara de strofele a treia si a patra\".

In rest, despre ce suparare poate fi vorba? Atata timp cat ne intelegem si nu ne ofensam reciproc. Eu sunt de parerea ca ceea ce am citit mai sus e o dovada ca mana maestrului merita contemplata inca de la inaltime.

Altceva: nu am sa iti raspund in stilul unei autoare dragi tie, carei i-am zis recent, in subsolul textului sau recomandat, exact asa \"incearca sa respiri\", dar am sa te rog sa citesti mai cu atentie respectivul discurs poetic...

nu crezi,Florian, ca uneori e neceara si o doza de ratiune, pentru a ne pomeni emotionati? incearca si tu sa reflectezi...
ce are inima ta azi, Silisteanu?
0
@andu-moldovanAM
Andu Moldovan
Acum, ce sa mai zic si eu? Numaratoarea aceasta ma deruteaza, mai ales ca intre jurnalul acesta apocrif si cel dinaintea sa, purtand acelasi numar, este doar o \"iesire prin genunchi\". N-am vazut nici macar un singur argument in comentariile de mai sus care sa sustina siragul de recomandari, mie mi se pare un text pur si simplu incarcat de simboluri si atat. Din acest poem n-am auzit vocile, oricat mi-am aplecat urechea. Surdul de mine zice doar atat:
\"oare ziua de ieri punea capul
în pământ
sau își admira sânii?\" - exeptional! remarcabil!
As zice asa: oare acest poet ridica profetic mana spre noi sau doar il deranjeaza parul de la axile?
Bobadil.
0
@dan-0009344D
Dan.
Frate Silisteanu, comentariile tale sunt un fel de lufturi gen Ronaldinho.
Vad ca unii au talentul fabulos de a arunca cu noroi exact acolo unde nu trebuie, de dragul unor polemici usurele sau pentru a-si mai verifica limbutia.
Zau asa ca eu unul sunt foarte pregatit sa argumentez de ce acest poem e exceptional daca cineva care crede invers argumenteaza la randu-i de ce nu.
P.S.-pana la urma, chiar ma exaspereaza faza asta cu argumentatul. Ce naiba, chiar nu se vede?Trebuie sa aduc citate din Thibaudet?
0