Mediu
Ce sa fie, Doamne?
Nimic deosebit, doar asa, stau noptile si ma luminez de-ntelepciuni fara grai.
Ce sa-Ti spun eu Tie? In loc de ganduri gandesc icoane -
mereu mai multe ca-n biserica Ta.
Zugraveli (iarta-ma, Doamne) cu oameni ca toti oamenii
care-au impartit credinta cu fiul Tau
stramosi plini de neguri la tample
teste galbui tesute-n pamant gras
fiinte pe care (pentru ca au ramas nestiute)
mi le-nchipui numai vazand cum trec pasarile
pe sub padure
doar bunicii mai au inca loc printre amintirile mele
albi -
lumanari de nunta pe nepusa masa topite
paine si sare-am intins peste sufletul meu
ne privim indelung cei care suntem
si cei care nu suntem
inainte de a ne impartasi intru Tine
masa este taraneasca - la ce Te-ai fi asteptat?
De cate ori numar, Doamne, imi iese cate o lumanare in plus.
Pe lumina ei alba si binecuvantata de tine de patrusprezece ori
in septembrie 14
nu scrie nimic.
Ce sa insemne asta, Doamne?
043.724
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “De ce nu plec din Romania.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/jurnal/45136/de-ce-nu-plec-din-romaniaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
APDomiique are perfecta dreptate. O poezie in adevaratul sens al cuvantului.
Si plina de patetism de la un cap la altul, asa cum nu se mai scrie acum in Romania. Sau poate se mai scrie, dar mai pe ascuns ca e de rusine.
In paranteza fie spus ca si mie mi-a batut inima mai tare cand am citit. Nu zic sa-mi sparga pieptul ca ar fi de prost gust si nu m-ai crede.
Nu m-am lamurit cu totul de ce nu pleci. Trec la partea a doua.
Si plina de patetism de la un cap la altul, asa cum nu se mai scrie acum in Romania. Sau poate se mai scrie, dar mai pe ascuns ca e de rusine.
In paranteza fie spus ca si mie mi-a batut inima mai tare cand am citit. Nu zic sa-mi sparga pieptul ca ar fi de prost gust si nu m-ai crede.
Nu m-am lamurit cu totul de ce nu pleci. Trec la partea a doua.
0
LSDistincție acordată
Aha, am gasit poemul pe care il cautam si care ma obsedeaza din momentul cand l-am citit cu aceste versuri:
fiinte pe care [...]
mi le-nchipui numai vazand cum trec pasarile
pe sub padure
De atunci privesc altfel lumea aeriana pasibila de mirabile (pe)treceri subterane. Si mi-e teama ca voi fi tentata sa dezvolt ideea in maniera proprie... cand voi fi atins \"masa critica\".
Imi pare rau pentru acest septembrie 14...
Si ma iertati pentru aceasta procesiune de mirari. Este un splendid mod de supravietuire de care m-am molipsit de la Mat. Iar daca ma voi opri din mirari, voi fi fiind deja vindecata de viata precum pasarea ce-si sapa ultimul cuib sub talpa padurii.
fiinte pe care [...]
mi le-nchipui numai vazand cum trec pasarile
pe sub padure
De atunci privesc altfel lumea aeriana pasibila de mirabile (pe)treceri subterane. Si mi-e teama ca voi fi tentata sa dezvolt ideea in maniera proprie... cand voi fi atins \"masa critica\".
Imi pare rau pentru acest septembrie 14...
Si ma iertati pentru aceasta procesiune de mirari. Este un splendid mod de supravietuire de care m-am molipsit de la Mat. Iar daca ma voi opri din mirari, voi fi fiind deja vindecata de viata precum pasarea ce-si sapa ultimul cuib sub talpa padurii.
0
Poate explicatia acestei alegeri este ascunsa in versul acesta superb:
\"Ce sa-Ti spun eu Tie? In loc de ganduri gandesc icoane -
mereu mai multe ca-n biserica Ta.\"
Ce sa fie Mihai ?
\"Nimic deosebit, doar asa, stau noptile si ma luminez de-ntelepciuni fara grai\" citindu-ti versurile.
Anca (Dominique)